„Consolidarea monedei euro este un obiectiv ambițios, dar realizabil, care trebuie urmărit pas cu pas.” Așa s-a exprimat ieri Angela Merkel, în marja summitului bilateral de la Berlin cu președintele francez, Nicolas Sarkozy. De luni de zile, cancelarul a trebuit să se confrunte, pe de o parte, cu criticile venite din străinătate, potrivit cărora îi lipsește europenismul necesar pentru a rezolva criza și, pe de altă parte, cu criticile interne ale alegătorilor săi, potrivit cărora executivul ar fi cedat deja prea mult celorlalte state membre, inclusiv Franței. După rezoluția Consiliului European din decembrie privind așa-numitul Compact Fiscal, summitul de ieri a servit pentru a accelera și mai mult timpul necesar pentru intrarea în vigoare a măsurilor avute în vedere. Șefii de stat și de guvern ar trebui să semneze deja tratatul internațional valabil pentru UEM și pentru unele țări UE până la sfârșitul lunii ianuarie. Cu toate acestea, nu există un acord cu privire la domeniul de aplicare a taxei Tobin. Deși Merkel și Sarkozy și-au spus încă o dată că sunt de acord, în Germania scepticismul față de o taxă care cu siguranță nu atinge rădăcinile crizei actuale crește pe zi ce trece, în special la Bundesbank. Potrivit presei germane, liberalii FDP, aliați ai Cancelarului, sunt încă împotriva taxei, deși, în realitate, în mai 2010, grupul parlamentar liberal a votat cu o majoritate covârșitoare în favoarea acesteia. Săptămâna trecută, însuși ministrul de finanțe, Wolfgang Schäuble, a declarat că este gata să o aplice chiar dacă nu există un acord din partea colegilor săi europeni. Acum se pare că doamna Merkel s-a gândit (din nou).
Cu toate acestea, așa cum sugerează mai mulți economiști germani într-un interviu comun acordat săptămânalului economic Wirtschaftswoche, soluția la criză vine mai presus de toate în alte moduri, iar taxa Tobin este o armă de distragere a atenției în masă. În primul rând, Compactul Fiscal nu face suficient pe termen scurt. Pentru Stefan Schilbe, economistul sef al HSBC din Germania, pe langa regulile de consolidare, este acum urgenta implementarea unui firewall capabil sa reziste undei de soc din lunile urmatoare. Intrarea în vigoare a MES, vehiculul care ar trebui să ajute țările aflate în dificultate să se refinanțeze fără prea multe dificultăți, a fost deja anticipată la jumătatea acestui an. Dar, între timp, EFSF se chinuie să decoleze. Investitorii ezită atunci când se confruntă cu garanții nespecificate din partea statelor membre. Potrivit profesorului Hans–Joachim Voth, intervievat și de săptămânalul Wirtschaftswoche, accentul pus până acum pe obligația țărilor periferice de a economisi este excesiv. „Acestea sunt măsuri extrem de prociclice. Nu are sens ca Italia să aprobe o astfel de manevră” a mai spus social-democratul Peter Bofinger, unul dintre cei cinci înțelepți economici care consiliază executivul. „Singura instituție care poate da un semnal clar piețelor este BCE, care ar trebui să fie dispusă să cumpere obligațiuni de stat în cantități nelimitate”, spune Schilbe. Un semn că atitudinea germană este pe cale să se schimbe este dat de cuvintele conciliante ale proaspăt alesului membru german al Eurotower, Jörg Asmussen, potrivit căruia consiliul de administrație nu trebuie să mai pară divizat din exterior. Critica implicită la adresa atacurilor furioase din ultimele luni venite de la șoimii Weber și Stark este clară. La rândul său, Michael Hüther, directorul Institut der Deutsch Wirtschaft din Köln (IW) și unul dintre cei mai fericiți susținători ai pachetelor de economii din PIIGS, consideră că ipoteza unei ieșiri grecești este dăunătoare, în special pentru economia germană și pentru industria sa de export. Nici măcar să nu vorbim despre ideea germană de a abandona moneda euro: „Ar trebui să ne luăm rămas bun de la toate progresele din ultimii zece ani”, conchide Schilbe.
Giovanni Boggero scrie despre Germania pentru Il Foglio, Il Riformista și Aspenia.
