Considerațiile privind responsabilitățile celor care lucrează în public și ale celor care lucrează în domeniul comunicării, exprimate ieri prin rubricile din Corriere della Sera de Piero Bassetti, primul președinte al Regiunii Lombardia, solicită tuturor să reflecteze cu atenție confusionese întâmplă de prea mult timp, în modul de lucru în informare. Solicitat de un comentariu asupra intervențiilor continue și multiple ale experților și a defectelor de comunicare în vremurile de Coronavirus, politicianul Bassetti, fost antreprenor și fost sportiv, acum peste nouăzeci de ani, notează că „dacă criteriul comunicării este cel al influencerilor nu va exista niciodată o șansă. E adevărat, bârfa vinde și vinde mai mult decât știrile. Dar va trebui găsit un remediu...altfel vom deveni cu toții imbecili. Cred asta: fiecare imbecilitate transmisă ca comunicare echivalează cu mai mulți imbecili.
alla lipsa politicienilor de calibrul lui Winston Churchill și Alcide De Gasperi (Președintele Consiliului Italiei pentru reconstrucție care a împrumutat un pardesiu bun pentru a merge la Paris la Conferința de Pace cu reprezentanții puterilor aliate) s-a plâns de Ernesto Galli Della Loggia în ultimele zile în ziarul milanez și a menționat în interviu, Bassetti răspunde că omul de stat al creștin-democraților „s-ar lupta astăzi să obțină un titlu în ziare. Nu ar fi o veste. Adio gând: nu se vinde”. Și aceasta este doar ultima dintre referințele în ordine cronologică la ceea ce a devenit acum o urgență certificată și de verificarea principalelor știri false despre Covid-19 pe care Agcom, Autoritatea de Garantare a Comunicațiilor, a fost obligată să le publice, cu 10 farse cele mai răspândite în Italia, Marea Britanie, Franța, Germania și Statele Unite.
Aceasta este o confirmare că izbucnirea „imbecilității” nu se limitează, din păcate, la țara noastră. Un fenomen deloc nou care o convinsese, în septembrie 2018, pe atunci comisarul european pentru economie și societate digitală, europarlamentarul bulgar Marija Gabriel să înființeze un „Codul de conduită pentru combaterea dezinformarii” care ar fi trebuit să fie semnată de marii jucători din sector printre care Facebook, Google și Mozilla, precum și unele asociații de platforme și agenții de publicitate. Codul prevede o serie de angajamente: întreruperea veniturilor din publicitate către conturi și site-uri web care răspândesc dezinformare; creșterea transparenței publicității politice; detectarea conturilor false; raportarea de știri false; monitorizarea dezinformării online și protejarea vieții private.
Având în vedere rezultatele, în acest „Far West” modern, mai degrabă decât o altă referire la regulile sau reglementările deontologice, ar trebui să începem să „pune în carantină epoca iresponsabilității” împrumutând titlul articolului principal din 5 martie al directorului „Il Foglio”, începând cu cei cu responsabilități guvernamentale până la cei care lucrează în lumea pestriță a comunicării, de la jurnaliști la fotografi; de la difuzorul radio-televiziunii la blogger. Și poate că ar trebui să ne facem proprie propunerea pe care fondul lui Claudio Cerasa a concluzionat: „Și dacă nu mai aruncăm prostii?”, din titlul cărții scrise de Daniel Cohn Bendit.
°°° Autorul este un fost jurnalist Rai, care a fost responsabil de Comunicarea Rai1 și Rai2, a făcut parte din personalul directorului general al Rai, Raffaele Minicucci și din 1992 până în 2015 a coordonat Comunicarea Festivalului Cantecului Italian de San Remo.
Excelentă observație calmă și argumentată, să sperăm că veți găsi un consens la etajele superioare