În Raportul de țară publicat în ianuarie anul trecut, Atradius afirmă că, în virtutea prăbușirii cererii interne, exporturile italiene vor căpăta o importanță tot mai mare în cursul acestui an, contribuind cu peste 2% la creșterea economică a țării. După un sold pozitiv de 3,1 miliarde de euro în 2011, în urma deficitului din anii precedenți, exporturile nete au fost estimate la 36,6 miliarde în 2012 și la 39,3 miliarde în acest an. În ciuda a ceea ce mulți ar putea crede, acesta este un semn de slăbiciune.
Într-adevăr, în ultimii doi ani, Italia a pierdut aproximativ 20% din cota de export, reprezentat în cea mai mare parte, dar piețe europene. Faptul că nivelurile exporturilor în termeni monetari nu dau răspunsuri pozitive este clar vizibil dacă ne uităm la cursul de schimb real efectiv, care măsoară competitivitatea internațională a unei țări în raport cu modificările costurilor și prețurilor unei anumite zone. Și deși, în termeni absoluti, Italia ocupă în continuare o poziție favorabilă în scenariul european, comparația cu piețele vecine, precum cea franceză, este totuși nemiloasă. Prin urmare, performanța exporturilor italiene va avea de suferit și mai mult, de îndată ce cererea internațională se va îndrepta către piețe mai competitive și mai puțin costisitoare.
Datorită deteriorării mediului economic, estimările referitoare la insolvența corporativă pentru 2012 au fost observate în creștere (+15%). Din punct de vedere geografic, regiunile centrale și sudice par a fi cele mai afectate față de cele nordice, din cauza deteriorării principalelor metode de finanțare din zonă, adică rata subvenționată. In acest sens, 2013 va înregistra o nouă creștere a insolvenței (+5%) din cauza contractiei economice, a masurilor de austeritate si a intaririi creditului acordat de institutiile bancare, fara a uita de cresterea preturilor la resursele energetice.
Acest scenariu, în lipsa unor politici industriale, administrative și energetice adecvate și oportune de către guvernul care va ieși la următoarele alegeri, capabil să garanteze și să stimuleze acordarea de credite către întreprinderi, nu va putea decât să submineze și mai mult competitivitatea Italiei pe piața globală.
