În cazul concedierilor funcționarilor publici nu se aplică legea Fornero, ci articolul 18 din Statutul Muncitorilor.
Acest lucru a afirmat Curtea de Casație care a intervenit cu sentința cu numărul 11868 a Secției de Muncă, formulată astăzi în urma unui recurs prezentat de Ministerul Infrastructurilor împotriva unui funcționar, concediat pentru că a desfășurat lucrări duble, la care Curtea de Apel din Roma recunoscuse 6 luni de despăgubire, așa cum prevede legea Fornero în cazurile de concediere legitimă, dar cu încălcarea procedurilor de litigii disciplinare.
O decizie care confirmă ceea ce a fost declarat de mai multe ori ministrul Administrației Publice, Marianna Madia, care în ultimii ani a reiterat că articolul 18 pentru angajații de stat nu a fost niciodată afectat, nici de legea Fornero din 2012 și nici de Jobs. Act adoptat de guvernul Renzi.
Reamintim că legea în litigiu nr.92 aprobată de Executivul Monti, pe lângă intervenția asupra pensiilor, prelungirea anilor de permanență pe piața muncii, a introdus modificări în privința disponibilizărilor.
În 2014, prin Jobs Act, guvernul Renzi a schimbat din nou articolul 18, limitând posibilitatea reintegrarii la concedieri discriminatorii, înlocuindu-l cu compensații economice.
Modificări care, însă, îi privesc doar pe angajații privați, nu și pe cei ai Administrației Publice. O diferență care, potrivit ministrului Madia, ar depinde de natura diferită a „angajatorului”.
Curtea de Casație confirmă așadar abordarea Guvernului care, totuși, ar părea că intenționează să intervină cu o dispoziție ad-hoc menită să clarifice eventualele îndoieli.
Sentința judecătorilor de la Curtea Supremă depusă astăzi exclude posibilitatea ca reforma Fornero să poată fi aplicate modificările aduse prin legea 30.3.2001 nr.165 (reforma muncii Fornero, ed.) la articolul 2 din legea 28.6.2012 nr. 92 (Statutul lucrătorilor, ed.), prin care protecția funcționarilor publici în caz de concediere nelegitimă sesizată după intrarea în vigoare a legii nr.18 din 20.5.1970 menționată anterior, cea prevăzută de articolul 300 din legea nr. 92 din 2012 în textul anterior reformei rămâne”.
