Este din nou Juventus-Milan. La un an după înțelegere Bonucci, care s-a mutat la rossoneri pentru 40 de milioane, cele două cluburi în cauză revin să se încrucișeze pe piață și obiectul disputei, senzațional, este în continuare fundașul. Cine, de data aceasta, ar vrea să meargă pe altă cale, revenind astfel să poarte acea cămașă alb-negru purtată deja timp de șapte sezoane. O posibilă înțelegere în condițiile în care se pare că toată lumea poate fi de acord: Juve, care l-ar primi înapoi pe „fiul risipitor”, Milan, care ar scăpa de un salariu oneros, și jucătorul, adevăratul arhitect al negocierii. De fapt, el este cel care împinge pentru întoarcerea la Torino, din motive cam personale (acolo locuiește familia lui), puțin tehnice, în condițiile în care, până în prezent, perspectivele lui Juve și Milan sunt destul de diferite.
Rossonerii, care au semnat oficial ieri Mirabelli demis, s-au activat deja prin Aeroportul Leonardo, omul care, în următoarele ore, va deveni din toate punctele de vedere noul director tehnic al clubului, cerând în schimbul tânărului Caldara. Marotta a avut nevoie de câteva ore pentru a reflecta: fostul Atalanta era de fapt considerat netransmisibil, dar sosirea lui Bonucci avea să schimbe totuși scenariile și pentru el.
În orice caz, împletirea dintre Juve și Milan nu se va încheia aici: de data aceasta în punctul de mirare al rossonerilor, a intrat în toate privințele Gonzalo Higuain. Interes despre care v-am povestit în vremuri nebănuite și care acum este pe cale să ducă la o adevărată negociere, cu condiția însă să coincidă mai mulți factori. În primul rând, transferurile lui Milan, împovărate în prezent de diverși Kalinic, Berry e Andre Silva, esențial pentru a răzui împreună comoara potrivită, și apoi există interesul de Chelsea lui Sarri, hotărât (el, Abramovici puțin mai puțin) să facă hârtii false pentru a o aduce pe Pipita la Londra.
Juve este însă dispusă să negocieze pe baza de 60 de milioane, cifră pe care Leonardo va încerca să o reducă în jos, conștient că jucătorul va trebui apoi să fie mulțumit, hotărât să nu facă reduceri la salariul de 7,5 milioane pe care îl mai ia: rock pe care Milan va încerca să o ocolească propunând un contract lung, pentru a-i garanta lui Higuain un anumit câștig.
În toate acestea Gattuso ce face? Este clar că „revoluția Elliot” nu-l face să se simtă liniștit, mai ales acum că Mirabelli, marele său sponsor și punct de referință zilnic, a fost dat afară. Până în prezent, Rino se află în SUA lucrând cu echipa, așteaptă o confruntare cu noua proprietate care, până acum, nu a avut loc niciodată. Acum câteva zile v-am vorbit despre cum și-ar dori lui Elliot un tehnician mai „internațional”, un tip poveste, care însă nu va accepta din cauza disputei în curs cu Abramovici. Așadar, cu excepția întorsăturilor senzaționale (intrarea lui Gazidis de la Arsenal a vehiculat numele lui Wenger dar, deocamdată, nu există nicio confirmare), Gattuso va rămâne antrenorul lui Milan. Dar vai să o considerăm de la sine înțeles, mai ales într-un moment de revoluție totală ca acesta.
Restul Italiei trăiește piața actuală cu mai puțină frenezie, dar asta nu înseamnă că nu există mișcări. Acolo Roma linge rănile afacerii Malcom, „smuls” de la Barcelona (41 de milioane de cash la Bordeaux) chiar la punctul culminant, cu fanii deja la Fiumicino care așteaptă un jucător care nu va ajunge niciodată. Monchi s-a consolat (ca să zic așa) cu Olsen (8,5 milioane la Copenhaga), dar acum va trebui să cumpere un alt extrem (probabil flashback pe Berardi) și vinde cel puțin unul între El Shaarawy (pe el Torino și Fiorentina) e Perotti, cu prima favorită hotărâtă la plecarea Capitalei.
Calm plat în schimb, cel puțin în aparență, totuși Napoli e Inter. Azzurri, în afară de negocierea cu PSV pentru fundașul columbian Arias, nu lucrează la niciun jucător de top și nici nerazzurrii, în afară de obișnuitul push and pull cu Atletico Madrid pentru vrsaljko. Cu toate acestea, senzația este că este doar un aparent calm, aproape de parcă „vânătorii” Giuntoli și Ausilio vor să se miște în tăcere și apoi să-și atace prada respectivă. Inter ar putea încerca să cumpere Herrera de la Porto (clauza de 40 de milioane dar peste un an va expira), Napoli cea a unui mare atacant (Cavani visul, Benzema cel mai concret în ciuda „insultelor” publice ale lui De Laurentiis) pentru a-l face fericit pe Ancelotti. Vom vedea, cu siguranță în următoarele zile nu va fi plictisitor.
