Besseghini (Arera): „Lumină, există comoditate pe piața liberă”

1 iulie 2020 este foarte aproape, dar cei 19 milioane de consumatori de energie electrică care încă se simt garantați de așa-numita Protecție Mare, adică de regimul facturilor administrate, nu trebuie să se teamă. Nu va exista o zi Z în care, dintr-o dată, toată lumea trebuie să treacă la piața liberă. Dar este de dorit, tot în interesul lor, să nu existe noi amânări. El o afirmă în acest interviu pentru FIRSTONline, Stefano Besseghini, președintele Arera, autoritatea care supraveghează facturile noastre de energie electrică și gaz, precum și sectorul de apă și deșeuri. Cu el încercăm să înțelegem ce ne așteaptă și ce inovații va aduce noul Consiliu al Autorității în urmă cu un an, când a intrat în plină funcție.

 Momentul nu este ușor: energia trece printr-o tranziție epocală către sursele regenerabile, dar piața încă are nevoie de gaz pentru a stabiliza sistemul. Infrastructurile se află în centrul de interes al Arerei pentru că numai cu infrastructuri la înălțimea nevoilor italienilor – ne spune Besseghini – se pot obține servicii adecvate și omogene pe întreg teritoriul național: iar dacă problema este mai puțin alarmantă pentru electricitate și gaze, decalajul la apă și deșeuri este senzațional. Mesajul lui Besseghini, pe care l-a susținut în urmă cu câteva zile raportul său anual, vrea să fie pragmatic și liniștitor.

Și în timp ce majoritatea guvernamentală este împărțită în privința naționalizării apei - da sau nu -, Arera explică că regulamentul implementat până acum de Autoritate a condus, în ultimii 7 ani, o creștere a investițiilor (recunoscute în tarif și supravegheate) de la 1 miliard la triplu, cu rata de construcție efectivă a centralelor crescând de la 50 la 80 la sută. Și unde realitățile locale mai funcționează în afara regulamentului? În joc pentru următorii patru ani sunt 9 miliarde de investiții acoperite de tarife și alte 3, aproximativ, acoperite din fonduri publice.

Ce să fac? Ușa e deschisă: ok către fonduri publice, dar nimic nu le împiedică să fie redirecționate spre atingerea scopurilor stabilite de regulament. Ceea ce înseamnă apoi monitorizarea investițiilor, chiar dacă publice, pentru ca acestea să fie finalizate. Pe scurt, lumea serviciilor este variată, pare să spună ARERA, mai bine o mediere cu „un sistem flexibil și asimetric”, la nevoie, decât o revoluție cu un rezultat incert.

Președinte Besseghini, să începem cu electricitatea. Termenul limită de 1 iulie 2020 este aproape și 19 milioane de clienți sunt încă legați de tarifele Autorității. S-a calculat că ar fi nevoie de zece ani, în acest ritm, pentru o migrare completă pe piața liberă. Ce poate face în mod concret Autoritatea pentru a facilita această tranziție?

„Nu trebuie să uităm că 2020 nu este anul zero. Ne aflăm deja într-un context în care piața liberă există și consumatorii pot decide liber între mai multe oferte de pe piață. Portalul de oferte, portalul de consum, ofertele aprobate, reglementarea grupurilor de cumpărare, sunt instrumente care oferă o rețea de protecție non-economică care poate fi dezvoltată și mărită. Acest lucru ar putea avea, de asemenea, un impuls asupra dimensiunii inerțiale a pieței. Nimic nu ne împiedică să ne imaginăm că în timp ce mecanismul este structurat, acesta este îmbogățit cu informații, oamenii se concentrează pe oportunități și chiar operatorii reușesc să facă un pas în plus în ceea ce privește claritatea ofertei, rata de migrare poate crește și timpii se micșorează. ".

Mulți consumatori par încă nepregătiți. Guvernul întârzie și nu a emis decretul care trebuie să indice modul de realizare a tranziției la liberalizarea totală. Nu există riscul să se prăbușească?

„Adevărul este că pornind de la numere atât de mari la doar un an de la termen, nu trebuie să fii un mare strateg pentru a-ți imagina că ne-am putea găsi într-o situație neoptimală. Din acest motiv credem că este de preferat să ne imaginăm că anul 2020 - evitarea noilor amânări - este o cale, un pas în plus către depășirea Protecției, conturând în mod constant pașii ulterioare. Nu există încă o hartă rutieră definită. Dar acesta este momentul să ne gândim la asta și să o pregătim”.

Care sunt avantajele liberalizării totale, în opinia dumneavoastră? Nu sunt încă complet clare în ceea ce privește prețul și serviciile...

„Piața evoluează, este o perspectivă care se construiește zi de zi, așa cum s-a întâmplat deja pentru telefonie pe de altă parte. Privind astăzi, există spații pe piața liberă pentru a găsi oferte chiar convenabile din punct de vedere economic și 55% dintre utilizatorii care au părăsit deja Tutela demonstrează că piața este capabilă să exprime elemente de comoditate. Până în prezent, 86-87% dintre opțiunile consumatorilor care trec pe piața liberă sunt orientate după preț, care este fix și stabil în timp.

Această cale poate fi îmbogățită pe două fronturi: pe de o parte, nu numai cu componente economice, ci și de servicii; pe de alta, asigurandu-se ca seriozitatea perceputa de utilizator este intarita. Oamenii de vânzări ar trebui să încerce să implementeze strategii care să-i elibereze de abordarea agresivă a clientului ca o componentă majoră a strategiei comerciale. Autoritatea sancționează și intervine pentru a pune limitele necesare acestor fenomene atunci când acestea degenerează, dar și operatorii pot aduce ceva „ordine” în interiorul lor, încercând să limiteze acele practici – precum cele încredințate structurilor externe care urmăresc să maximizeze contractele finalizate – și deplasarea atenției către comportamente care vizează menținerea și reținerea clientului în timp”.

Pe de altă parte, care sunt problemele care ar apărea dacă s-ar amâna liberalizarea?

„Din punct de vedere structural, sectorul energiei electrice, în general, se îndreaptă spre căi de liberalizare tot mai mare și în amonte: cu generare distribuită, cu servicii suplimentare și nu doar furnizare de energie, cu agregare libere și diversificate de consumatori. Toate acestea sunt în contradicție cu menținerea unui mecanism de protecție bazat pe actualizarea trimestrială a tarifelor. Pe lângă aceasta, există și un aspect operațional. Piețele angro evoluează și dă dovadă de un dinamism mai mare: ar fi un paradox dacă nu ar fi exploatate, transferând rapid avantajul consumatorului final.

În sfârșit, structura sistemului: nu am cum să o demonstrez dar această proliferare a vânzătorilor, la care asistăm, își are probabil și motivul în incertitudinea momentului. Întrucât încă nu există o definiție clară a căii de ieșire din Protecție, impresia este că intrarea pe piață este considerată o mișcare utilă pentru a fi la punctul de plecare la momentul potrivit. Și acest lucru nu favorizează procesele de agregare și raționalizare a pieței. În cazul gazelor, de exemplu, operatorii scad încet și acum suntem puțin peste 400: procesul de convergență a avut loc și vom încerca să-l intensificăm în continuare”.

Italia suferă de infrastructura insuficientă și de un decalaj puternic în calitatea serviciilor din zonă, președintele Mattarella și dumneavoastră înșivă ați atras atenția asupra acestui punct în raportul dumneavoastră anual. Cum poate fi abordată această lacună?

„Cu siguranță calitatea serviciului depinde în mare măsură de disponibilitatea infrastructurii.

În sectorul energiei electrice, de exemplu, problema este legată de sectorul distribuției. În 2017-18 am văzut o agravare a întreruperilor, un mic semn, nimic alarmant, dar mai bine abordat acum. La fel de? Cu mecanismul bazat pe bonusuri/penalități, este posibil să se lucreze către o atenție sporită din partea distribuitorilor pentru reducerea întreruperilor sau accelerarea programelor de îmbunătățire deja în derulare.

În sectorul apei, reînnoirea conductelor este un indicator important: asistăm la o creștere progresivă a investițiilor acoperite de tarif, cu o rată de implementare a intervențiilor care a trecut de la 50 la 80 la sută. Cheltuielile pentru investițiile în apă s-au ridicat la 3,5 miliarde în 2018 și 3,4 miliarde în 2019 cu un +14% din suma acoperită de tarif față de cea planificată inițial. Vom continua să monitorizăm implementarea planurilor de investiții.

Aceste intervenții privesc însă domenii în care funcționează regulamentul: există operatorul, există organele de conducere ale zonei (Ato), există mecanismele de guvernare care au făcut posibilă alinierea activității managerului la dorințele regulamentului. . Din pacate sunt zone din tara in care, mai ales in Sud, acest model nu este inca implementat corect. Pe de o parte, avem nevoie de aplicarea integrală a regulamentului întocmit de Arera, iar pe de altă parte, de posibilitatea de a interveni cu fonduri publice nerambursabile”.

O cale dublă, practic. Cum te misti in aceste situatii?

„De un an ne-am intensificat și atenția asupra acestor mecanisme de investiții publice, încercând să creăm un acord virtuos cu entitățile în cauză. Investițiile publice în afara tarifului sunt în regulă, dar încercăm să implicăm realitățile locale într-un proces de realizare progresivă a obiectivelor de reglementare ale Arera”.

Pe scurt, Autoritatea urmează o linie de mediere. Viziunea dumneavoastră asupra reglementării apei pare să meargă într-o direcție diferită de cea pe care Parlamentul pare să o fi luat-o cu reforma dorită de M5S (mai puțin de Liga) care vrea să readucă competențele la Ministerul Mediului și să revină la o „naţionalizare” a cascadei. Cum se pot împăca?

„Parlamentul este suveran și legea pe care o aprobă va trece peste regulamentul Autorității, desigur. Indicația noastră, în așteptarea ca Camera și Senatul să facă propriile pași, este că în ultimii 6-7 ani sectorul a făcut pași importanți înainte, investițiile și-au revenit, operatorii își unesc forțele. Am subliniat deja în audierea Comisiei de mediu că sectorul poate beneficia mai degrabă de o întreținere bună decât de o revoluție. O audiență numeroasă de operatori și părți interesate în audiere a confirmat că actualul mecanism de reglementare a adus stabilitate. În zonele în care mai este nevoie de acțiune, se poate viza o abordare flexibilă și chiar asimetrică, dar în cadrul unui drum clar și definit și pentru managerul public acolo unde este prezent”.

La capitolul infrastructură, celălalt „picior” este cel al deșeurilor, cu dezastrele pe care le avem sub ochii noștri la Roma.

„Experiența Arera în sectorul deșeurilor este la început, deoarece noile competențe au ajuns anul trecut. Ne confruntăm cu două aspecte: pe de o parte, guvernanța care este foarte variată și verificăm acest lucru și acum în discuția în curs între Regiunea Lazio și Municipiul Roma, unde se confruntă o criză gravă. Autoritatea este disponibilă să își dea contribuția pentru a construi mai clar modelele de guvernanță care urmează să fie adoptate.

Celălalt aspect este situația centralelor, iar aici revenim la tema infrastructurii: Este nevoie de finalizarea procesului de reciclare. Aceiași operatori au indicat că stabilitatea reglementării privind randamentul investițiilor este un factor important. Însă toată lumea a subliniat că cea mai mare problemă de înfruntat este aceea a nivelului de acceptare a centralelor ce urmează a fi construite de către locatari. Din acest motiv ne propunem să includem în tarif și cheltuielile de suportat pentru campaniile de informare a cetățenilor, pentru îmbunătățirea transparenței și promovarea acceptabilității. Nu sunt sigur că Autoritatea poate face asta singură, dar vom face tot posibilul”.

Fără îndoială, este dificil de susținut necesitatea de a face investiții pentru a depăși situațiile de urgență, a îmbunătăți calitatea serviciului, a încuraja fuziunile între manageri și creați dimensiunile necesare pentru a promova cheltuieli eficiente, atunci când autoritățile locale suflă împotriva ei și guvernul central însuși este împărțit în aceste probleme. Poate calea comparațiilor de costuri și performanță să încurajeze un mecanism virtuos?

„Regulamentul soare, mai ales atunci când nu există concurență pe piață ci pentru piață, ajută la vizibilitatea elementelor de comparabilitate între teritorii, ținând cont și de complexitățile existente: este clar că colectarea deșeurilor într-un sat de munte nu poate fi comparată cu cea a unui mare aglomeraţie urbană. Dar acestea sunt aspecte tehnice care pot fi rezolvate. Important este să punem în mișcare un mecanism virtuos. Vom începe cu sectorul apei, pentru sectorul deșeurilor suntem încă la început și mi se pare prematur să vorbim acum despre comparabilitate, dar vom ajunge. Între timp, în urmă cu câteva zile am dat o primă accelerare pentru a avea prima metodă tarifară până la sfârșitul anului și stabilirea orelor pentru a permite Autorităților Locale și managerilor de servicii de mediu să includă metoda în planurile financiare ale următorului TARI, cu efect. din ianuarie 2020”.