După ani de discuții, în seara zilei de miercuri, 11 februarie, statul și regiunile au ajuns la un acord cu privire la intenționează să creeze o rețea națională (și publică) de fibră optică ultra-largă în Italia. Infrastructura – care ar trebui finalizată în 2020 – va costa în orice 3,5 miliarde de euro și se va atinge 7.300 de municipii în zonele"la eșecul pieței”, cele în care operatorii privați au spus deja că nu vor să investească.
Construcția va fi plătită de către Stat - care ia încredințat deja sarcina Infratel, o companie 100% Invitalia, controlată la rândul său de Trezorerie -, dar proprietatea va trece apoi către Regiuni. Operatorii privați vor putea închiria rețeaua (probabil încă din 2017) pentru a-și oferi serviciile în jur. 18 milioane de italieni atins de noua rețea.
Acordul a fost ajuns la finalul unei lungi ședințe a Comisiei pentru Agenda Digitală la Conferința Regiunilor, care va trebui să ratifice acordul astăzi. După aceea, planul va fi notificat Comisiei Europene.
Cel mai controversat punct a vizat distribuirea fondurilor: 1,557 miliarde euro la nivel național (Fondul de dezvoltare și coeziune) mai mult 1,6 miliarde de euro din fonduri regionale europene, la care se adaugă 233 de milioane de euro din fonduri Pon (programul operațional național aprobat de Bruxelles) în cinci regiuni sudice, cu excepția Sardiniei.
Cele 1,6 miliarde de euro erau deja disponibile în 2014, dar pentru a le folosi era nevoie de un plan național comun, astfel încât să se evite risipa de către administrațiile locale individuale. În special, cea mai controversată problemă a avut de-a face cu acoperirea Centrului-Nord, care a rămas în urmă pe fibră, întrucât fondurile publice (în baza legislației europene) au favorizat până acum Sudul.
Guvernul intenţionează să utilizeze majoritatea noilor fonduri proprii pentru Centru-Nord, dar inițial proiectul a fost opus de unele Regiuni de Sud, întrucât noul fond de dezvoltare și coeziune prevede și ca 80% din resurse să fie destinate Sudului.
„Soluția găsită – explică Paolo Panontin, președintele Comisiei pentru Agenda Digitală, pentru Repubblica.it – este aceea Sudul avansează aceste resurse către Centru-Nord, imediat, pentru a face ultra broadband. Dar Guvernul se angajează să le returneze mai târziu în Fondul de dezvoltare și coeziune mai larg de 34 de miliarde de euro (unde bandă largă este doar unul dintre multele sectoare)”.
Satisfacția și din partea preşedintele Conferinţei Regiunilor, Stefano Bonaccini: „Există un decalaj în ceea ce privește modernizarea în acest sector care trebuie neapărat completat. Creșterea digitală – a adăugat el – este una dintre premisele oricărei democrații moderne și este o precondiție pentru îmbunătățirea calității și difuzarea informațiilor și a participării, precum și pentru încurajarea dezvoltării”.
„Cu acest acord – a continuat Bonaccini – va fi imediat mai mult de un miliard și jumătate disponibile, ținând cont de nevoi, să răspundă nevoilor de structurare a rețelei în special în așa-numitele „zone albe”, sau în acele zone așa-numite „cu risc de faliment”, sau mai degrabă neatractive pentru operatori, creând astfel cele mai multe condiții favorabile pentru dezvoltarea integrată a infrastructurilor de telecomunicații fixe și mobile în beneficiul cetățenilor și al afacerilor noastre”.
„Conferința Stat-Regiuni aprobă acordul: 3,5 miliarde pentru ultra-broadband în 7.300 de municipalități. În sfârșit o strategie națională, nu suma planurilor teritoriale”. El a scris-o subsecretarul pentru Dezvoltare Economică pe Twitter cu responsabilitate pentru TLC, Antonello Giacomelli, comentând acordul la care sa ajuns astăzi.
Un „rezultat important, pentru că ar face posibilă lansarea unei părți din planul guvernamental privind zonele albe cu eșec de piață”, comentează în loc de Franco Bassanini, președintele Metroweb, explicând că tocmai pentru zonele de eșec al pieței „doar contribuția unor resurse publice importante precum fondurile FEDR și FEADR poate permite finanțarea unei rețele de infrastructură de nouă generație pe care investitorii privați nu au niciun interes să o finanțeze deoarece rentabilitatea investiției este total insuficientă.
