Cuvânt cheie: rezistență. În decurs de câteva săptămâni, scenariul economiei europene și, în special, al economiei italiene s-a trezit nevoit să facă față unui surplus neașteptat de incertitudine și riscuri care ar putea constitui o piatră de poticnire nebanală într-un context deja complex. . Rezultatul referendumului cu care electoratul britanic a ales Brexitul a crescut aversiunea la risc la nivel global.
Dintre clasele de investiții considerate a fi mai riscante, accentul piețelor s-a concentrat pe bănci, și în special pe băncile italiene. Rezultatul testelor de stres efectuate de Autoritatea Bancară Europeană și lansate pe 29 iulie ne permite să redimensionăm și să calificăm alarma. Mai presus de toate, testele de stres oferă elementele de distincție a problemelor individuale de sindroamele generalizate care, în orizontul băncilor italiene, nu reies din comparația obiectivă a cifrelor.
Într-o comparație europeană statică și referindu-se doar la sumele restante, băncile italiene prezintă niveluri semnificativ mai mari în raportul procentual dintre creditele neperformante și creditele totale. Aceasta este o afecțiune cunoscută de ceva timp, care cristalizează două elemente diferite. În primul rând, este efectul a opt ani de recesiune aproape neîntreruptă, al unei scăderi care plasează și astăzi volumul trimestrial al PIB-ului italian cu opt puncte sub valoarea primăverii anului 2008.
Pentru comparație, PIB-ul Regatului Unit este cu șapte puncte peste astăzi. Atâta recesiune, atâta suferință. Dar, de asemenea, multe credite neperformante rămân astăzi în conturile băncilor italiene pentru că practic niciun ajutor nu a ajuns în Italia din partea finanțelor publice. Acesta este al doilea factor, fundamental, care explică anomalia italiană a ratei NPL.
Spre deosebire de noi, în anii în care ajutorul a fost permis, alte țări au emis sume importante de datorie publică pentru a activa redresarea sistemelor financiare și a atenua povara suferinței. La 31 decembrie 2015, conform datelor Eurostat, datoria publică emisă în Europa pentru intervenții de susținere a sistemelor financiare se ridica la 633 miliarde euro, din care doar 2 miliarde aparțin Italiei.
Ne întrebăm cât de mai scăzută ar fi astăzi raportul creditelor neperformante față de totalul creditelor dacă chiar și în Italia s-ar fi putut desfășura intervenții de sprijin de dimensiuni similare celor efectuate în altă parte, din Germania până în Regatul Unit. În orice caz, o analiză serioasă a contextului și perspectivelor băncilor italiene nu poate ignora această „nivelare” a condițiilor de joc care s-a produs istoric.
Așa cum luarea în considerare a ajutorului masiv implementat în alte părți în anii dintre 2008 și 2012 este utilă pentru înțelegerea genezei răsturnării europene în reglementarea rezolvării crizelor bancare, de la bail-out la bail-in.
Trecutul este trecutul. Astăzi, este important să depășim problema statică a stocurilor pentru a înțelege dacă băncile italiene continuă sau nu să sufere de o problemă dinamică de generare de noi fluxuri neperformante. Constatările în acest sens sunt încurajatoare. Datele Băncii Italiei indică faptul că rata de creștere a noilor credite depreciate s-a redus la jumătate în intervalul de puțin peste doi ani.
Aceleași semnale vin și din ediția din iulie a „EBA dashboard”, monitorul trimestrial al Autorității Bancare Europene, care arată cum rata creditelor neperformante a scăzut în Italia în ultimele trimestre substanțial în aceeași măsură ca și în celelalte principale sisteme bancare europene. . Odată arhivate testele de stres, principala provocare pentru băncile din Europa și nu numai din Italia rămâne cea a profitabilității.
Din punct de vedere dinamic, capacitatea de a genera profit și de a remunera capitalul este principalul fundament al stabilității bancare. Din nou, cifrele din ediția din iulie a EBA Dashboard arată că un deficit de profitabilitate afectează în prezent toate sistemele bancare, nu doar pe al nostru. În primul trimestru al anului 2016, rentabilitatea medie a băncilor monitorizate de EBA se oprește la 3,3% în Italia, dar este și mai mică în Germania (2,6%).
A face profit într-un scenariu de rate scăzute pentru o lungă perioadă de timp nu este ușor pentru nimeni. Trebuie să ne reinventăm. În mod paradoxal, presupunând că decelerația noilor credite neperformante continuă în Italia și că vechile și noile intervenții structurale își declanșează efectiv efectele de scurtare a timpului de recuperare a creditelor, eliminarea stocului mare de credite neperformante ale băncilor italiene va putea, de asemenea, să contribuie la monitorizează profitabilitatea.
Chiar și înainte de aceasta, este necesară o perspectivă solidă de redresare economică pentru a tonifica perspectivele pentru conturile bancare. Această perspectivă a unei redresări solide depinde, la rândul său, de „orientarea” politicii fiscale sau mai degrabă de capacitatea manevrei finanțelor publice de a amesteca obiectivele de stabilitate și cele de dezvoltare într-o manieră echilibrată și de perspectivă. Depinde de Italia, dar și de Europa.
Între 2008 și 2015, deficitul public italian a fost în medie egal cu doar 3,4% din PIB-ul național: aceasta este o valoare mult mai mică decât ceea ce a fost realizat de toate celelalte mari economii din zona euro, cu excepția doar a Germaniei. De exemplu, în medie, deficitul public italian a fost cu aproximativ cinci puncte din PIB mai mic decât cel spaniol în fiecare an.
Cu cât mai mare rigoare este prețul pe care l-am plătit pentru că am intrat în era Compactului Fiscal cu un raport datorie publică/PIB mai mare decât cel al celorlalți. A fost un cost foarte mare, din care astăzi reducem mai mult de un efect, nu în ultimul rând pe cel legat de valorile mai mari ale ratelor creditelor neperformante ale băncilor. Opt ani de criză trăiți cu puțin sprijin anticiclic au determinat economia italiană și sistemul său financiar să funcționeze într-o stare aproape permanentă de „test de stres”.
Vremuri dureroase, dar și o oportunitate de a începe un proces de schimbare structurală a sistemului care acum trebuie dus mai departe pentru a recupera competitivitatea, productivitatea și munca.
Tot în domeniul finanțelor publice europene este necesar să știm să privim înainte. Decizia de la sfârșitul lunii iulie a Comisiei Europene de a nu propune sancțiuni imediate împotriva Spaniei și Portugaliei din cauza persistenței unui deficit public care depășește 3% din PIB este o veste bună, chiar și pentru Italia, mai disciplinată. Este confirmarea că pragmatismul, competența și previziunea pot fi folosite în aplicarea regulilor Compactului Fiscal.
Nu ne oprim la un singur parametru, sau la momentul actual, ci știind să privim înapoi și înainte, în istorie și în geografii. Perspectivele de reziliență ale economiilor europene, dincolo de Brexit și testul de stres, depind de acest act de echilibrare. Numirea este pentru septembrie, cu propunerile de buget pe 2017.
