Într-o perioadă în care mediul găsește o proeminență reînnoită odată cu înființarea ministerului tranziției ecologice, fermierul se ridică la paznic al teritoriului în Senat. În realitate, o ipoteză care se află deja în Palazzo Madama din noiembrie anul trecut și care vede întregul grup Lega semnatar al unui proiect de lege care tocmai ar trebui să-l facă pe fermier, la inițiativa lui, paznicul si paznicul teritoriului. Evident, cu stimulente și recompense. Problema va fi abordată săptămâna aceasta în Comisia de Agricultură, în ședința de redactare.
Punctul de plecare este recunoașterea faptului că „fermierul este înrădăcinat în teritoriul său, în pământul pe care îl lucrează: le cunoaște problemele, vulnerabilitățile și probleme critice, slăbiciuni structurale și știi cum să prevină și să reducă pagubele cauzate, în fiecare an și într-un mod complet previzibil, de dezastrele care lovesc „de obicei” acele teritorii, acele terenuri; știe bine, de asemenea, cum să rezolve problemele odată ce apar. Prin urmare, fermierul îndeplinește o sarcină primordială, nu numai agricolă, ci și ecologică”, explică Gianpaolo Vallardi, primul semnatar al propunerii.
Prin urmare, se are în vedere ca regiunile și provinciile autonome Trento și Bolzano să fie entitățile instituționale cu sarcina constituțională de a califica fermierii drept custodi ai mediului și ai teritoriului prin publicarea unor anunțuri speciale care stabilesc, printre altele, criteriile și metodele de exprimare a interesului de către fermieri, înțeleși ca întreprinzători agricoli, singuri sau asociați, precum și modul în care societăţi cooperatiste din sectorul agricol şi forestier. Acești fermieri, dacă solicită să fie înscriși în listele corespunzătoare deținute de direcțiile regionale responsabile de agricultură, trebuie să se angajeze să efectueze lucrări de conservare, protecție, întreținere și prevenire a teritoriilor în care își desfășoară activitatea ca fermieri.
În special: a) intretinerea terenului prin activități de amenajare și ocrotire a peisajului agricol, montan și forestier și de curățare a arboretului, precum și de îngrijire și întreținere a structurii hidraulice și hidrogeologice și de apărare a solului și vegetației de condiții meteorologice nefavorabile și incendii forestiere; b) conservarea biodiversităţii rurale înțeles ca conservarea și punerea în valoare a soiurilor de culturi locale; c) creșterea raselor de animale și cultivarea soiurilor de legume locale; d) conservarea și protecția formațiunilor vegetale și a arborilor monumentali; e) contrast cu abandonarea activităţilor agricole şi a consumului de sol.
Regiunile și provinciile autonome pot prevedea recunoașterea unor criterii de recompensare specifice, inclusiv reducerea impozitelor de competența lor.
