Există ceva aparent surprinzător în legătură cu performanțastocurile țărilor dezvoltate comparativ cu cel al tari in curs de dezvoltare. De fapt, în ciuda faptului că acestea din urmă se bucură în general de condiții economice/financiare mai bune (perspective economice mai bune, One poziție fiscală de invidiat e rezistență bună la șocuri economiile externe), piața nu pare să le răsplătească.
Este posibil ca politicile monetare expansive ale Băncilor Centrale să fi jucat un rol fundamental în răspândirea acestui fenomen. De fapt, odată cu scăderea riscului sistemic, investitorii și-au crescut înclinația spre risc (care coincide cu căutarea unor randamente mai mari) favorizând, de fapt, acele piețe pe care le cunosc mai bine (această tendință se numește „home-bias”) și cu evaluări interesante. Apoi țările dezvoltate.
După câțiva ani de performanțe dezamăgitoare, mulți investitori încep acum să se întrebe dacă ar trebui să revină la investiții în acțiunile piețelor emergente.
Care piețe oferă cele mai mari oportunități?
Favorizand o strategie de tip valoare, am căutat acele piețe în care prețurile sunt mai ieftine decât elementele fundamentale (câștigurile, valoarea contabilă, randamentul dividendelor). În graficul de mai jos, vă propunem rezumatul analizei în z-score* efectuată pe o mare parte a țărilor emergente incluse în indicele MSCI Emerging Markets.
În stânga graficului (Rep. Cehă, Ungaria) sunt acele țări cuevaluări mai interesante, în timp ce mai în dreapta (Filipine, Mexic) sunt acele țări cu evaluări mai mari.
În general, țările emergente sunt în medie ieftine, mai ales datorită contribuției Chinei, Braziliei și Rusiei, care reprezintă aproximativ 50% din indice. Dacă împărțim Țările Emergente pe zone geografice, se remarcă însă indicele referitor la țările europene și Orientul Mijlociu, urmat de indicele referitor la țările din Asia Pacific și America de Sud.
La ce ar trebui să fii atent?
deși pe termen lung o strategie de tip valoare se dovedește a fi un câștigător(mai multe lucrări academice susțin această teză), totuși nu se poate ignora complet riscuri pe termen scurt. Să vedem ce pot fi.
- Perioade de risc. În mod normal, când există o mare aversiune față de risc, țările emergente sunt penalizate mai mult. Chiar acum, tensiuni politice europene (Italia, Spania și Portugalia) și teama legată de o aterizare brutală a economiei chineze ar putea genera o fază de „sell-off”, i.e. vânzări puternice în câteva zile.
- Reducerea expansiunii lichidității. Chiar dacă sfârşitul luirelaxarea cantitativă nu va fi atât de prematur pe cât a anticipat piețele, este clar că ne confruntăm cu o cale de reducerea expansiunii monetare (cel puțin în ceea ce privește Fed). Acest mic indiciu are evaluări reduse de pe piața de acțiuni și a crescut randamentele obligațiunilor țărilor emergente făcându-le mai atractive.
- Aprecierea dolarului. Unii comentatori vorbesc despre o nouă piață Bull Bull (economia în curs de recuperare, sfârșitul QE, creșterea ratelor dobânzilor). Acest lucru ar putea obliga băncile centrale ale țărilor emergente să reducă deprecierea monedei locale prin vânzarea de dolari. Procedând astfel, își vor reduce rezerva valutară, făcându-i mai vulnerabili la posibile crize de lichiditate. O întărire a dolarului american ar putea fi, de asemenea, o problemă pentru acele țări cu deficite de balanță comercială.
În concluzie, i Țările emergente au evaluări bune dar complexitatea situației în care ne aflăm face alegerea mai dificilă decât s-ar putea imagina.
