Ridică mâna cine știe în ce țară africană serviciul poștal funcționează doar prin drone. renunti? Răspunsul corect este Rwanda. Și în ce oraș 95% din tranzacțiile cu bani trec prin smartphone? Nairobi, unde tehnologia a contribuit la reducerea furtului de pe stradă. Aceste date nu se găsesc într-o ediție a Cartei Recordurilor Guinness, ci în Raportul Global Economy al Centrului Einaudi coordonat de profesorul Mario Deaglio, profesor emerit de economie internațională la Universitatea din Torino, precum și fost director al Sole 24. Minereu. Și chiar și aceste digresiuni, aparent extravagante, servesc la pătrunderea secretelor economiei într-un punct de cotitură în care riscăm, după cum spune titlul, „adio globalizării”.
Dar chiar și în această situație, speranța trebuie să fie ultima care moare. Din Africa, spune raportul, „ar putea veni ceva cu adevărat nou, un impuls pentru a ieși din contradicțiile noastre economico-sociale aparent incurabile”. Dintre motoarele creșterii din ultimii ani s-au remarcat și investițiile naționale, încurajate de liberalizarea piețelor interne: în 2015, anul crizei globalizării, investițiile străine directe în Continentul Negru s-au ridicat la 71,3 miliarde de dolari, cu o creștere. de 7 la sută”. Pe scurt, privind dincolo de urgența zilnică a bărcilor, se poate întrezări o modalitate de a împiedica boom-ul demografic să scufunde vechea Europă.
Chiar și așa, putem spune povestea planetei în ajunul învestirii lui Donald Trump, un epilog neașteptat și cu siguranță deloc de bun augur al unui an plin de surprize, dezechilibre și înfrângeri în încercările de a pune în cele din urmă capăt marii crize. „După depășirea crizei din 2008/09 – spune Deaglio – era de așteptat o revenire puternică începând cu 2013, care, în termen de doi ani, ar readuce creșterea PIB-ului mondial peste 4,5%, aproape de nivelurile de dinainte de criză”. Dar asta nu sa întâmplat. „Rata reală de creștere mondială în 2015 a fost puțin peste 3% și nici nu ar trebui să ajungă la 4,5% în 2021, într-un orizont global de stagnare în care, printre altele, însăși natura muncii se schimbă, sub presiunea revoluției digitale. ”. Amestecul dintre lipsa de creștere și Internet cu efectele sale asupra cererii de locuri de muncă a contribuit la complicarea multor „noduri” din societate și politică care ajung la un punct culminant.
Acest lucru a dus la dezintegrarea ordinii politice și economice tradiționale: noul mod de producție a însemnat că clasa de mijloc americană a scăzut de la 51 la 41 la sută din populație. Nu au crescut mai mult de 2 la sută, 8-10 la sută au alunecat în jos, adesea într-o poziție precară”. Rezultatul? „Protecționismul declarat al lui Trump este, în acest sens, un caz de manual”. Pe scurt, criza economică s-a transformat într-o criză politică. Si acum?
„În următoarele luni, piețele vor da încredere programului președintelui, cu o consecință pozitivă pentru dolar. Vom vedea. În caz de dezamăgire, nu m-ar mira o oarecare confuzie la Washington, cu impact negativ asupra monedei”. Fără a uita că China este la pândă. „Beijing așteaptă cu nerăbdare reducerea rolului monedei SUA, în avantajul unei mai mari utilizări a drepturilor speciale de tragere”. Este doar una dintre numeroasele inovații care se profilează la orizont într-un moment de puternică discontinuitate internațională marcat de apariția protecționismului, un fel de boală (nu tinerească) a populismului.
Nu poate fi exclusă o convergență de interese între puterile producătoare care își bazează dezvoltarea pe exporturi, adică Germania și China, față de axa deloc improbabilă dintre Rusia și Statele Unite. În acest context, din păcate, Europa pare condamnată la un rol de sprijin. Chiar și în detrimentul viitorului monedei euro.” Sfârșitul monedei unice mi se pare foarte puțin probabil. Dar multe vor depinde de rezultatul alegerilor din Franța”. Dar nu suntem deloc siguri, adaugă Deaglio, că Germania este încă legată de supraviețuirea monedei euro în cazul în care panorama comerțului internațional se deteriorează și mai mult.
În acest context, Italia este destinată să joace un rol de sprijin. „Nu mai sunt așa de disprețuit – obiectează Deaglio – La New York, exasperată de întârzierile de la metrou, am încercat să cer explicații. Am descoperit că +sistemul de semnalizare este plin de găuri: o cutie de Coca Cola pe șine este suficientă pentru a genera o întârziere puternică peste tot. Italia este în frunte în acest domeniu”. Sau a fost, să încercăm să obiectăm, având în vedere că Ansaldo Sts a trecut la japonezul Hitachi”. Dar nu se spune – este replica – că sosirea capitalului străin în sine marchează declinul. În orice caz, ne putem lăuda cu vreo conducere recentă, precum sectorul agroalimentar”.
Cu toate acestea, PIB-ul nu crește. „Este un mister dat fiind că în ultima perioadă familiile italiene au cumpărat mai multe case și mai multe mașini, achiziții care susțin și alte elemente din PIB”. „Realitatea – continuă el – este că îndelungata criză economică a lăsat de fapt loc schimbărilor structurale în comportamentul de consum și producție, în special pentru servicii, care nu trec prin piață. Rolul tehnologiei este acum central pentru fenomene precum economia partajată sau serviciile vândute online, de la bilete de călătorie la asigurări și servicii bancare”.
Este o lume dificil de măsurat și de interpretat. „Am numărat 6 de start-up-uri italiene care ar putea crește în viitor. Cu ani în urmă aveam aproximativ 6 de întreprinderi mici și mijlocii capabile să conducă Italia spre viitor. Unii au reușit, alții nu. Acum să ne mulțumim cu start-up-urile”. Pe scurt, după 21 de ediții, Raportul rămâne pe cât de util, pe atât de viu. „În speranța – conchide Deaglio – că anul viitor nu va trebui să publicăm primul raport privind economia post-globală”.
