Din 2006, SUA, ONU și, ulterior, UE au adoptat o serie de măsuri restrictive împotriva Iranului, menite să descurajeze programul nuclear al țării. Între 2008 și 2012, imaginea a fost înăsprită progresiv. De sine primele sancțiuni adoptate au inclus înghețarea activelor unor companii iraniene și restricții asupra anumitor tranzacții financiare și comerciale, legate în principal de sectorul petrolului și gazelor, în 2012, UE a impus o interdicție privind transferul de fonduri între băncile UE și instituțiile financiare și de credit locale. La rândul lor, SUA a extins restricțiile comerciale la sectorul auto (principalul sector local de ocupare a forței de muncă după energie) și sectoarele navale, extinzând și restricțiile financiare și asupra băncilor care tranzacționează în rial iranien. Deși sancțiunile aprobate sunt încă în vigoare, principalele țări care sancționează au convenit asupra unui plan de relaxare progresivă a contramăsurilor în lumina angajamentului Iranului de a reduce planul nuclear.
Din datele publicate în ultimul focus SACE, între 2000 și 2013 Iranul a importat mărfuri pentru o medie anuală de aproximativ 38 de miliarde de euro. În acest scenariu, Italia deține o cotă medie de piață de 4,6%. În perioada anterioară sancțiunilor (2000-2005), exporturile italiene către Iran au crescut într-un ritm mai rapid decât importurile iraniene din lume (23,5% față de 17,8%), cu o creștere consecutivă a cotei de piață pentru Made in Italy (6,9). % in medie).
Comerțul Iranului a fost afectat de sancțiunile aplicate. Odată cu primul val din 2006, importurile au continuat să se extindă, deși într-un ritm progresiv mai lent. Și dacă până în 2010 a existat o tendință fluctuantă, dar totuși pozitivă în vânzări, exporturile au început să scadă din 2011, atingând rate de contracție de 25% în 2012 și 2013. Cu toate acestea, exporturile italiene au suferit deja efecte negative din prima fază a procesului de sancționare (-19% în 2006). Sancțiunile au costat Italia o pierdere de peste 15 miliarde din 2006, din care peste 60% s-au acumulat doar în perioada 2011-2013.. Această estimare se obține prin ipoteza unei creșteri a exporturilor la o rată medie anuală de 10%, sau cu o intensitate egală cu jumătate din cea observată în perioada de presancțiuni 2000-2005. În acest sens, aproape 16 miliarde din exporturi se vor pierde între 2014 și 2016. Ingineria mecanică, care reprezintă mai mult de jumătate din exporturile italiene către Iran, este sectorul cel mai afectat, care a pierdut peste 11 miliarde de la începutul sancțiunilor, dintre care 7 miliarde doar în ultimii trei ani. Restul de 30% din exporturi sunt reprezentate de metale, echipamente electrice și produse chimice, care din 2006 au înregistrat pierderi totale de aproape 2 miliarde. Iată atunci că, în scenariul până în 2016, cele patru sectoare principale vor înregistra pierderi de 13,7 miliarde.
Într-un raport recent al Consiliul Național Iranian American (NIAC) unul a fost publicat estimarea pierderilor rezultate din sancțiunile pentru SUA, în ceea ce privește pierderile de export cu Iran. Analiza se bazează pe un punct de vedere alternativ și puțin dezbătut, și anume acela al efectelor care derivă din sancțiuni asupra celor care le impun mai degrabă decât asupra celor care le suferă. Conform acestor estimări, în perioada 1995-2012 potențiala pierdere pentru exporturile SUA ar fluctua între 135 și 175 miliarde de dolari. Potrivit studiului, pierderile sunt semnificative și pentru Europa. Exporturile de pe piețele UE au scăzut cu 52% între 2010 și 2013. Cea mai mare contracție a fost înregistrată pentru bunurile de capital, în special pentru mașini și mijloace de transport, ale căror exporturi au scăzut cu 68% din 2010. Și proiectând dinamica pe care ar avea-o exporturile italiene în lipsa sancțiunilor în următorii trei ani, s-ar putea înregistra vânzări de peste 19 miliarde de euro, față de cele 3 miliarde pe care le-ar avea ar fi realizat în schimb dacă ar persista regimul pedepsei.
În noiembrie 2013, SUA, Regatul Unit, Germania, Franța, Rusia, China și Iran au semnat un acord la Geneva (Planul comun de acțiune, JPA) care prevede punerea în aplicare de către guvernul iranian a unor măsuri politice și economice pe o perioadă de 6 luni (de la 20 ianuarie până la 20 iulie 2014) cu efecte pozitive în ceea ce privește creșterea exporturilor. In orice caz, contextul internațional încă volatil nu oferă momentan stimulente pentru noi investiții în țară, în ciuda faptului că percepția riscului de către operatorii internaționali se îmbunătățește. Realizarea acordului s-ar putea traduce doar printr-o creștere moderată a exporturilor de petrol (în prezent blocate la 1,4 milioane de barili pe zi), cu un impact relativ modest, așadar, asupra economiei globale. În ciuda faptul că, traiectoria de creștere a economiei iraniene este deja pozitivă: presupunând o nouă relaxare a sancțiunilor, se așteaptă o rată de creștere a PIB-ului de 2% pentru 2014-15, o monedă mai puternică și o inflație mai moderată. Potrivit estimărilor publicate de SACE, prețul petrolului pentru 2014-15 s-ar putea stabili la 105-110 de dolari barilul. Și o creștere a cererii externe s-ar putea traduce prin urmare într-o creștere a exporturilor iraniene.
