În cele din urmă, Obama câștigă: sondajele „fierbinți” sunt în favoarea lui (48 la sută față de 40 pentru CNN, chiar 58 la 23 pentru CBS, care are o audiență puțin mai de stânga). Dar este o victorie la puncte: fără lovituri de KO, fără „gafe” periculoase. Deja săptămâna trecută Obama câștigase, și într-un mod și mai clar, dar nu a fost suficient pentru a opri valul de recuperare a lui Romney. Poate că nici nu a reușit aseară. Mai presus de toate, candidatul republican și-a propus să nu greșească, să nu compromită imaginea „prezidenţială” pe care şi-a construit-o în cele două confruntări anterioare.
Nu au lipsit înfruntările, precum cea din Irak, Romney respingând acuzația lui Obama ca fiind o minciună („ai vrut să lași 30 de soldați americani la Bagdad, asta ar fi fost o mare greșeală”). Însă candidatul republican, eficient în a contesta gestionarea incertă de către Obama a crizei siriene, a fost, după cum am menționat, foarte atent să nu depășească semnul. Astfel a evitat să ridice tonul controversei asupra erorilor comise de administrația americană în Libia. Și pe alte câteva probleme, deși critică modul în care Obama și-a exercitat „conducerea”, el a arătat că împărtășește alegerile de bază făcute de Casa Albă: asta se aplică Afganistanului (retragerea până în 2014), ok-ului utilizarea masivă a „dronelor” și nevoia de a rămâne alături de Pakistan, în ciuda comportamentului său ambiguu, având în vedere că un aliat care are o sută de bombe atomice nu poate fi lăsat singur. Dar și pentru sprijinul acordat grupărilor care au alimentat „primăvara arabă” și, până la urmă, și pentru problemele extrem de contestate ale IRA și ale Siriei: până la urmă, până și Romney vrea sancțiuni pentru puterea nucleară a Teheranului, evitând atacul militar, în timp ce în Siria vrea să-i ajute pe rebeli, dar fără a trimite soldați americani sau arme (cel puțin nu direct).
