Roma: de la renașterea lui Rutelli la degradarea capitalei treizeci de ani mai târziu și înfrângerea Expo 2030

În urmă cu treizeci de ani, pentru prima dată, primarii marilor orașe erau aleși direct de cetățeni cu o lege care garanta stabilitate timp de cinci ani și autonomie puternică a consiliilor față de consiliile municipale: Cacciari la Venetia, castellani la Torino, Dominici in Florenta, Rutelli în Roma, Bassolino la Napoli, Alb în Catania, Orlando în Palermo. O revoluție într-o Italia în care instituțiile și partidele politice au fost decapitate de investigațiile Tangentopoli. A apărut o nouă generație lideri care nu au legătură cu vechile partide, capabilă să implice în Consilii și oameni din afara politicii dar care credeau în posibilitatea refacerii țării și în buna guvernare a treburilor publice, începând de la orașe. Acel eveniment a marcat un mare entuziasm civic și o revoluție în politică și în instituții.

Renașterea Romei Capitală: de la Rutelli încoace, ce s-a schimbat

Francesco Rutelli a decis să-și amintească acest eveniment într-o ședință publică care va avea loc Luni 4 decembrie la Auditorium. Va fi, de asemenea, o oportunitate de a ne aminti experiența sa care, în zece ani, a marcat, potrivit multora, o adevărată renaștere a Romei Capitală, o experiență la care am avut norocul și onoarea de a participa în calitate de consilier de buget (și multe altele). Astăzi, privind degradarea Romei și discreditarea acesteia în lume (înfrângerea zdrobitoare a Expo 2030 a fost cea mai recentă dovadă!) pare imposibil. Prin urmare, merită să reflectăm asupra instrumentelor care au făcut posibilă restaurarea și relansarea orașelor.

Evident, în noul secol s-au schimbat multe, suntem în era internetului care nu exista atunci și care astăzi condiționează dramatic acțiunea politică și guvernamentală strivindu-l de prezent și făcând foarte dificil să aruncăm o privire lungă asupra viitor. Dar oferă și noi oportunități enorme, pornind de la viteza și amploarea comunicațiilor. Este adevărat însă că, astăzi ca atunci, dacă prezentul nu funcționează - adică serviciile esențiale ale unui oraș de la curatenie la transport, de la drumuri la verdeață – viitorul nu are credibilitate, în primul rând pentru cetățeni.

Bugetul municipiului Roma acum treizeci de ani: de la dezastru la recuperare

Cert este că, în 1993, situația financiară a Municipiului Roma a făcut ca provocarea să pară la limită imposibilă. Mai mult, noutatea alegerii directe a Primarului a coincis cu o altă revoluție: cea a noi reguli administrative ale Municipiilor inspirate din două principii fundamentale, autonomie si responsabilitate. Autonomia în impunerea taxelor locale (inclusiv mult-uratul ICI), responsabilitatea financiară (nu mai puneți deficitele în partea de jos a listei și cei care nu își echilibrează bugetele pleacă acasă), responsabilitatea administrativă (adică separarea dintre politică și administrație și în consecință semnarea tuturor documentelor către manageri; prin urmare, dacă managerii nu semnează totul se oprește). Mai presus de toate, provocarea provocărilor: Intrarea Italiei în euro si realizarea proiectului european. Roma, capitala, nu putea să nu fie protagonistul acelui proces cu renașterea sa economică și redresarea finanțelor sale. Nu întâmplător, atunci când decizia de admitere a Italiei la euro va fi luată în 97, ministrul Ciampi va sărbători evenimentul în Campidoglio, unde au fost semnate Tratatele de la Roma în 1957. 

A fost așadar necesar să se vindece un oraș rănit și să restabilim o administrație dezastruoasă și, împreună, să construim viitorul capitalei. Un oraș măturat de Tangentopoli, sărăcit de procesele de privatizare și reducere a aparatului public implementate în 92-93 pentru a demara procesul de aderare la euro. O administrație încărcată cu datorii și cufundată în corupție la toate nivelurile. A început cu unul revizuire riguroasă a cheltuielilor, reorganizarea bugetului pe centre de cost, fiecare responsabil de propriul buget; iar apoi o noutate absolută pentru o administrație municipală și anume procedura de achiziție a evaluare de către Standard&Poor's care impunea întregii administrații să se pună la îndoială și să stabilească o linie de eficiență a acțiunii sale supusă unei revizuiri periodice non-formale, dar substanțiale. O procedură pregătitoare pentru emiterea primelor BOC, un instrument care nu este important în sine, dar util pentru implicarea cetățenilor în transformarea finanțelor municipale și pentru a-i face să participe la finanțarea noilor infrastructuri. Pentru Administrație, o adevărată revoluție culturală.

Recuperarea capitalei Romei: prima mișcare este restabilirea încrederii

A fost necesar să se acționeze și să se obțină rezultate pe termen scurt astfel încât să existe o percepție clară a schimbării și, în același timp, să se stabilească politici pe termen mediu și lung în care cetățenii, antreprenorii, artizanii, instituțiile artistice, universitățile să fie protagoniști activi. Dar pentru a realiza toate acestea cu noile reguli, era necesar restabiliți încrederea și dorința de a face la o maşinărie administrativă în care oamenii (destul de puţini) cinstiţi şi competenţi fuseseră marginalizaţi şi umiliţi de conducerile anterioare. Managerii și angajații erau acum convinși că politica are unicul interes de a jefui resursele publice și ale orașului și nicio preocupare pentru soarta cetățenilor. A fost necesar să se construiască o relație solidă și complementară între politică și administrație sub pedeapsa imobilității totale. Și așa s-a întâmplat pentru că conducerea s-a convins treptat că cele noi sunt mai bune decât cele vechi și că, după atâtea umilințe și frustrări, poate a fost incitant și pentru ei. lucrează la un proiect de transformare a Romei. 

Renovarea Capitalei Romei: de la renovarea fațadelor până la șantierul Auditorium

În timp ce expansiunea urbană a fost blocată, construcția a fost relansată cu renovarea fatadelor printr-un mecanism de beneficii fiscale și bancare care mai târziu avea să fie copiat de multe alte orașe și de asemenea la nivel național (nimic de-a face cu nefericitul bonus de fațadă!). A declanşa șantierul Auditoriului finanțat integral din bugetul municipal, inaugurat apoi de Veltroni, care a marcat orizontul unei Rome atractive pentru că a fost centrul marilor evenimente culturale. În timp ce pârghia bunurilor municipale, abandonate și jefuite de zeci de ani, a fost folosită pentru a crea operațiuni culturale precum Teatrul India sau comerciale precum Ikea construit pe teren vândut de Primărie. Sau chiar întoarcerea în orașul Parcul Casilino devorat de vechituri și reamenajarea abatorului sau relansarea Casinei Valadier cu prima experimentare cu finanțarea proiectelor. Sau achizitia de catre Stat si restituirea oraşului Villa Torlonia până atunci închisă și sălbatică. Sau regularizarea cu chirii controlate a ocupaţiilor ilegale create de-a lungul anilor de o multitudine de asociații, centre culturale, centre sportive care au făcut și continuă să facă vie țesutul social al orașului, mai ales în suburbii, dar care se luptă să supraviețuiască fără sprijin.

Transformarea utilităților municipale și gaura neagră a lui Atac

Și apoi transformarea vechilor utilități municipale. Transferul de Centrul de lapte (care dincolo de incredibilele evenimente judiciare) este astăzi un bun prețios și cea mai bună companie de lactate din Italia! Dar mai presus de toateAcea care dintr-o companie ineficientă decapitată de corupție este acum o companie listată care activează la nivel național și internațional și un motor important al dezvoltării orașului, protagonist al strategiilor verzi. Dar deja atunci, cu o lungă privire asupra transformării tehnologice care abia începea la acea vreme, în zorii internetului, rețelele ACEA au început să fie valorificate pentru instalarea rețelei de fibră prin stipularea unui acord strategic cu Stet: Stet a așezat cablurile în canalele de cabluri ale Municipiului și Acea, în timp ce Municipiul a creat servicii online, începând să stimuleze cererea care era deja destul de dezvoltată în alte țări europene. Un proiect strategic pentru tara care ar fi fost depasit de nefericita privatizare a Stetului. Dar chiar și în acest caz am așteptat cu nerăbdare dezvoltarea și atractivitatea Romei. 

Rămâne și astăzi gaura neagră a transportului pe care politica a refuzat mereu să-l deschidă pe piață și pe care acum Municipalitatea va fi poate în sfârșit nevoită să-l atribuie prin licitație datorită recentei hotărâri antitrust. Pentru că doar comparația competitivă poate forța Atac pentru a atinge niveluri acceptabile de eficiență și rentabilitate la costuri durabile pentru bugetul municipal și pentru cetățeni.

 Fiecare dintre aceste operațiuni a dat vizibilitate internațională orașului, a atras investitori străini, a alimentat fluxuri turistice, a atras sediile marilor companii cu manageri și angajați care au stimulat înființarea de școli și universități străine cu o creștere consecutivă a consumului și dinamism cultural al Roma .

Și fiecare dintre aceste inițiative necesita atunci (și poate mai necesită și astăzi) un ritm considerabil de inovație administrativă și curaj. The refuzul semnăturii care paralizează astăzi multe administrații este un semn al acestui lucru și arată că nici astăzi, după treizeci de ani, problema rolului Curții de Conturi nu a fost rezolvată și cum rămâne urgentă anularea infracțiunii de abuz în serviciu. 

Primarul Rutelli al Romei: cheile unui succes care poate fi repetat

Dar cheile succesului administrațiilor Rutelli au fost, după părerea mea, în primul rând capacitatea de a organiza și dirija o echipă de oameni competenți și loiali inspirați de un proiect clar și coerent. În al doilea rând, capacitatea de a colecta idei din oraș, de a dezvolta proiecte mari, de a le împărtăși și de a le susține cu actorii civici și de a nu te limita la a lucra birocratic în încăperile închise ale Capitoliului. Ascultarea, planificarea, împărtășirea. Ambele sunt chei repetabile, dar, după cum este evident, au dispărut de mulți ani din metoda de guvernare a capitalei.

Se poate oricând spera că cineva se va inspira din memoria acelor ani.

***Autorul a fost consilier de buget de la Roma în primul Consiliu Rutelli și ulterior ministru al afacerilor regionale și vicepreședinte al Senatului