Un Mario Monti all-out, la microfoanele "Radio Anch'io" de la Radio Uno. Profesorul variază pe tot frontul campaniei electorale, dând lovituri atât pe buză, cât și pe butoi și punând mize foarte precise, sub steagul reformismului.
A face zgomot este deschiderea către PDL, chiar dacă este o deschidere pe jumătate coaptă, pentru că presupune un partid care nu există (și cine știe dacă va exista vreodată), și anume un PDL necondus de Silvio Berlusconi. În acest caz, pentru Monti „S-ar putea foarte bine să-ți imaginezi o colaborare, odată ce acea linie a fost curățată de priza care împiedică reformele”.
Monti, însă, nu a omis să-l mute pe Pierluigi Bersani în timpul interviului, anunțând însă că „nu are nicio intenție să facă vreo înțelegere cu partide care nu au o puternică orientare reformistă”. Despre o posibilă alianță cu forțele de centru-stânga, profesorul este categoric: „va depinde ce politici intenționează să implementeze Bersani. Dacă sunt cele exprimate, în mod legitim, de curentele maximaliste, chiar nu va exista posibilitatea unei opere comune”. Clar și explicit, în acest caz, referirea la Nichi Vendola si la Sel.
Apoi vine jab-ul de ambele părți, cu un fel de apel către ascultătorii radioului: „Cei care sunt mulțumiți de ceea ce s-a întâmplat în ultimii douăzeci de ani au o alegere ușoară pentru că trebuie doar să voteze pentru Partidul Democrat legat de extrema stângă sau căci PDL este legat de Liga și are garanția de a vota aceleași forțe care au ținut Italia în picioare, așezat sau în genunchi timp de douăzeci de ani”. Noi, a conchis liderul Civic Choice, suntem singura noutate politică pe această scenă: „Am vrut să le dau italienilor o nouă șansă”.
Un climat care se încălzește, cel din preajma campaniei electorale, la exact o lună de la vot. Secretarul Angelino Alfano a contracarat imediat afirmațiile despre PDL, chiar cel care, înainte de cotitura lui Silvio Berlusconi în revitalizarea unui partid moribund, ar fi trebuit să fie candidatul său de premieră. Aceasta este fantezia la profesor: „Dacă există ceva de care Italia trebuie curățată, este Monti și guvernul interimar”. Când spui mai regalist decât regele.
