A spune nu este nimic mai puțin decât Jeroen Dijsselbloem, ministru olandez de finanțe și președinte al Eurogrupului pentru câteva luni. Tânărul politician olandez, cunoscut pentru tendințele sale foarte austere, trebuie să fi uitat repede (nu prea îndepărtați) anii săi la universitate, de când a a blocat – printre altele – inițiativa Uniunii Europene de salvare a programului Erasmus.
Bruxelles a decis de fapt să aloce, pe cheltuiala statelor membre, cifra de 11,25 miliarde de euro pentru plata creditelor restante din 2012 (inclusiv cele ale Erasmus, al cărui buget valorează în jur de jumătate de miliard) și astfel încercați să duceți mai departe proiectul mult îndrăgit care permite studenților de pe bătrânul continent să câștige experiență în universități străine și în viitor. „Înainte de a cere bani fiecărei țări – a tunat Dijsselbloem – Comisia Europeană ar trebui mai întâi să reducă costurile altor capitole din 2013 pentru a aborda plățile restante din 2012. Din acest punct de vedere, Bruxelles-ul nu a depus niciun efort”.
Cu toate acestea, nu numai Olanda (una dintre cele mai populare destinații pentru studenții italieni împreună cu Spania) se opune plății restanțelor și salvării Erasmus: chiar și Marea Britanie, prin cuvintele dure ale secretarului Trezoreriei Greg Clark, a considerat cererea „total inacceptabilă” al Comisiei, într-un moment în care statele depun eforturi pentru a reduce cheltuielile. Cererea, își amintește Clark, are un cost și mai mare decât salvarea Ciprului.
Confruntat cu refuzul Olandei și Marii Britanii, europarlamentarul Alain Lamassoure, care negociază bugetele cu cele 27 de țări, a făcut deja cunoscut că în această situație „Parlamentul nu va accepta cererea Comisiei”. Cea de acum câteva zile, care a adus totalul la 11,225 miliarde, este de fapt a doua modificare făcută în câteva săptămâni de Bruxelles: 145 milioane de euro suplimentare solicitate statelor membre pentru a face față facturilor din 2012. Printre acestea se numără și cele legate de Erasmus: regiuni, municipalități, universități, cercetători, ONG-uri și alți beneficiari care riscă să rămână seci, precum și perspectivele educaționale ale unei generații de studenți.
