Statul nu face nimic pentru a crește cota de 8 la mie care se varsă în cuferele publice în fiecare an, în timp ce resursele destinate Bisericii Catolice continuă să se înmulțească în tăcere. Acest lucru a fost dezvăluit de Curtea de Conturi, care a publicat astăzi un raport privind „destinația și gestionarea celor 8 la mie” plătiți în fiecare an de italieni.
Documentul arată că, în 2014, „sumele atribuite” și-au atins cota 1,278 miliarde de euro. Din această sumă, allo stat tocmai s-au dus 170,347 milioane de euroîn timp ce Biserica Catolica El a obtinut 1,054 miliarde de euro: de peste cinci ori mai mult de 200 de milioane colectate în 1990, anul de debut al celor 8 la mie.
S-ar putea crede că această disproporție este rezultatul unei libere alegeri a contribuabililor italieni, dar alte cifre arată că nu este cazul. Potrivit unei elaborări a Curții pe date de la Agenția de Venituri, în 2011, ultimul an pentru care sunt disponibile date, ponderea atribuibilă Bisericii Catolice pe baza opțiunilor exprimate de italieni a fost egală cu 37,93% (față de 6,14% din cea atribuibilă statului), în timp ce suma plătită efectiv a ajuns la 82,28% din total (față de 13,32% încasată de stat).
Efectul multiplicator apare din cum sunt distribuite cei 8 la mie de contribuabili care nu au indicat niciun destinatari. Raportul, care citează un text de la Președinția Consiliului, explică că „procentul de preferință pentru alegerile exprimate determină alocarea fondurilor care decurg din alegerile neexprimate”. Pe scurt, întreaga sumă de 8 la mie este repartizată în fiecare an proporțional cu preferințele celor care au indicat un beneficiar, în timp ce cei care nu au precizat nimic contribuie doar cu bani, în cele mai multe cazuri fără să știe că banii lor nu sunt ei. merg la stat, dar sunt împărțiți în funcție de alegerile făcute de alții.
Nu există transparență la plăți, nu există verificări privind utilizarea fondurilor debursate, nici controale asupra corectitudinii” indicațiilor contribuabililor, „nici o monitorizare a acțiunilor intermediarilor”, comentează magistrații contabili, subliniind că „beneficiarii primesc mai mult din cota neexprimată decât din aceea” alocată voluntar de către contribuabili (54% față de 46%). Sub acest aspect, potrivit Curții, „nu există informații adecvate, deși cei care nu aleg sunt majoritari și se poate face în mod rezonabil să creadă că doar cu o opțiune explicită se vor aloca fondurile”.
O lipsă care nu este tocmai irelevantă, având în vedere că în fiecare an sumele puse în joc”cu mult peste un miliard de euro”, aducând Italia în fruntea clasamentului european pentru acest tip de contribuție. „În actuala situație de reducere foarte puternică a cheltuielilor publice în fiecare domeniu – scrie din nou justiția contabilă – aceste resurse sunt singurele care au crescut semnificativ și constant”.
Apoi, Curtea denunta o grea risipă de resurse de către stat, care „arata dezinteres fata de cota sa de competenta, ceea ce a dus la reducerea drastica a contribuabililor in favoarea sa, dand impresia ca institutul are drept scop doar sa actioneze ca o aparenta contrapondere a sistemului de finantare directa a confesiunilor”.
Magistrații citează patru factori care au contribuit la această situație:
1) totalul lipsa de promovare a inițiativelor Statului, care nici anul acesta nu s-a deranjat să sensibilizeze opinia publică, în ciuda noii posibilități de alocare a resurselor pentru construcția de școli.
2) Cel deturnarea fondurilor primite de Stat în scopuri bugetare diferite, dacă nu antitetice, față de cele solicitate de contribuabili. De-a lungul anilor, distracția a implicat mai mult de două treimi din sumele acordate și în două cazuri (2011 și 2012) cota publică a fost chiar anulată. Anul acesta, din cele 170 de milioane confiscate, statul a cheltuit doar 400 de mii de euro pentru scopurile pentru care a fost destinat cei 8 la mie.
3) Canalizarea multor resurse către entitățile religioase.
4) Lipsa de coerență a alegerilor pentru livrarea sprinklerelor către entități deseori private.
Anexe: Raportul Curții de Conturi.pdf
