În cele din urmă, a face rapid prevalează asupra a face împreună. Așa că guvernul, care își propune să aibă pentru diseară daul Senatului, și-a pus încrederea înîncă un proiect al manevrei (TVA în creștere cu un punct, contribuție de solidaritate pentru venituri peste 300 de mii de euro și creșterea vârstei de pensionare a femeilor, dar din 2014).
În acest fel, Executivul reușește să țină din nou unită majoritatea, dar pierde din ce în ce mai mult contactul cu zona centristă care (tot datorită sprijinului lui Pisanu) cere în termeni nesiguri un nou guvern și un nou premier. Până la urmă, cea mai relevantă știre politic de ieri a fost întâlnirea celui de-al treilea pol care a definit, într-un comunicat dur, „o nouă ajustare improvizată” noile măsuri care vor fi cuprinse în maxi-amendamentul asupra căruia se va vota încredere, și a cerut „o discontinuitate a Guvernului care face parte din lipsa de credibilitate a Italiei”.
La randul sau, fostul ministru de Interne Beppe Pisanu, intr-un interviu, cere ca Berlusconi sa demisioneze in interesele tarii iar Casini repeta ca este nevoie de un guvern de unitate nationala pentru a evita abisul. Se respinge mânia Partidului Democrat, care protestează că, punându-și încrederea, Guvernul și majoritatea s-au contrazis, în timp ce Di Pietro vorbește despre un Executiv, acum „neputincios și disperat”. Între timp, majoritatea explică că și-au pus încrederea pentru că nevoia de a acționa rapid, impusă și de intervenții imparțiale autoritare, precum și de piețe, nu a permis altceva. Dar rămâne impresia că această mișcare este mai presus de toate singura care a făcut posibilă menținerea în continuare a unei majorități care dădea semne vizibile de intoleranță și dezintegrare, atât de mult încât până la patru (unii numără chiar cinci) versiuni ale manevră de adus în Parlament.
Astăzi cu siguranță va deține majoritatea și Liga Nordului Bricolo s-a declarat în favoarea cererii de încredere. Dar până când? Întrebările rămân toate. Cu o Ligă care pare să fie în mare dificultate, după rezultatele alegerilor locale din Nord și cu o bază care critică acum deschis grupul de conducere, până la punctul în care este legitim să ne întrebăm în ce măsură Bossi mai deține controlul a partidului. Și mai ales cu un PDL în care nici Berlusconi, nici secretarul Alfano nu păreau capabili să țină sub control grea nemulțumire față de manevra (dar nu numai) a unor mari sectoare ale partidului, de la Formigoni la Alemanno la liberalii lui Antonio Martino. Pe scurt: va exista încredere parlamentară, dar toamna PDL și a Ligii se anunță fierbinte și agitată.
