Italia are nevoie 247 de lucrări acel cost 200 miliarde de euro, din care 52% (104,5 miliarde de euro) deja finanțate cu resurse oferite de PNRR, fonduri comunitare și investiții private. Unele intervenții sunt încredințate comisarilor extraordinari de guvern care, după modelul Podului Genova, vor trebui să le urmărească construcția și să grăbească procesul. Acestea sunt doar câteva dintre elementele de sinteză ale lucrării detaliate efectuate pe parcursul a 15 luni de către Transport unional care, cu asistenţa Camerelor de Comerţ şi Unioncamere, a creat 19 Cărți Albe regionale care descriu contextele teritoriale, punctele forte și punctele slabe ale infrastructurii la nivel local, nevoile și prioritățile sistemului de producție.
Prete (Unioncamere): „Cartea albă națională privind infrastructura în 2023”
„90% din traficul de pasageri din Italia se desfășoară pe șosea în timp ce doar 6% dintre pasageri călătoresc pe căile ferate, o pondere mai mică decât cea europeană (7,9%) – a subliniat președintele Unioncamere, Andrew Priest -. Consecința, după cum a subliniat PNRR, este că sectorul transporturilor este printre cei mai responsabili de emisiile care modifică climatul, cu o contribuție egală cu 23,3% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră”.
„Sistemul Camerei de Comerț – a adăugat președintele – își dorește să își consolideze rolul de protagonist al dezbaterii, oferind o contribuție la o nouă strategie națională de dezvoltare a infrastructurilor moderne, durabile și sigure și a unei logistici eficiente și competitive. O contribuție care va putea încuraja și susține implementarea numeroaselor acțiuni, investiții importante și reforme dorite prevăzute în PNRR. Din acest motiv, în 2023 vom elabora și disemina o Carte albă națională privind infrastructura”.
Harta infrastructurilor din Italia
Per total, intervențiile raportate de teritorii sunt 516. Dintre acestea, 247 sunt identificate drept „prioritate de nivel 1”. Dintre acestea, 39% privesc regiunile din Sud, 21% cele din Nord-Est, 21% cele din Centru și 19% cele din Nord-Vest. Sistemul rutier este cel mai implicat: 44% dintre priorități se referă la această rută de tranzit, 33% privesc sistemul feroviar, 6% sistemul portuar, 6% sistemul interport și 5% sistemul aeroportuar. Restul de 6% se referă la sistemul de căi navigabile, calea de biciclete și guvernare. Intervențiile referitoare la sistemul rutier și feroviar absorb peste 90% din valoarea economică globală, în timp ce nodurile (porturi, interporturi și aeroporturi) se opresc la 11,5 miliarde de euro (5%).
Cele mai scumpe lucrări: peste 90 de miliarde numai pentru Sud
Valoarea intervențiilor prioritare pentru relansarea amiază depășește 90 de miliarde de euro, dintre care 57 sunt dedicate sistemului feroviar.
Top 10 cele mai scumpe intervenții absorb 40% din valoarea totală de peste 200 de miliarde de euro. Și ei sunt: theViteză mare Salerno-Reggio Calabria, finalizarea și siguranța Autostrada Mediteranei A2, modernizarea Drumul de Stat Jonica, toate intervențiile solicitate în special de companiile calabreze; Acolo Linia de cale ferată Adriatică, indicat de companiile din regiunea Marche; consolidarea infrastructurii și dublarea linia Pescara-Roma, raportat de antreprenorii din Abruzzo; realizareaViteză mare/Capacitate mare Napoli-Bari, indicat de companiile din Campania; noua conexiune AV/AC Palermo Catania şi finalizarea dublării liniei de cale ferată Palermo-Messina, deosebit de dragă activităților siciliene; Acolo Genova streașină și construcția bretonului Carcare-Predosa, de care firmele din Liguria sunt foarte interesate.
Rețele de transport
Căutând să reteaua de drumuri, cele mai bune performanțe sunt cele din Nord-Vest și Nord-Est și zona de coastă de la Roma la Salerno. Primele 10 poziții în clasament includ teritorii cu un nivel ridicat de rețea rutieră și, mai ales, categorie de autostrăzi. Pe primele locuri, așadar, Milano, Roma, Napoli, Verona și Bologna.
Chiar și pentru Sistemul feroviar primele 10 poziții în clasament recompensează în principal zonele nordice, Nord-Vest și Nord-Est, precum și teritoriile care au un nivel ridicat de rețea feroviară electrificată. Provinciile cele mai puțin performante sunt aproape toate caracterizate prin absența totală sau lipsa de semnificație a serviciilor feroviare de înaltă calitate care, în unele cazuri, este asociată și cu un nivel modest de infrastructură (este cazul, de exemplu, al Sardiniei, în care întregul regiunea nu are o rețea electrificată, dar și teritorii precum Aosta, Biella, Belluno, Crotone, Ragusa și Trapani).
Cu privire la porturi, doar 12 teritorii din 105 au un nivel ridicat de infrastructură: Livorno, Genova, Trieste, Napoli, La Spezia, Messina, Massa Carrara, Savona, Salerno, Pisa, Lucca și Gorizia, cu o prevalență, așadar, a provinciilor centrale. Nord, în special Liguria și Toscana, dar și Nord-Est, cu excelența zonei Trieste. În sud, apar teritoriile Napoli (poziția a patra), Salerno (poziția a noua) și Messina (poziția a șasea).
Le infrastructura aeroportuara, precum și cele portuare și logistice, nu epuizează cererea potențială din cadrul provinciei în care se află fizic, ci - dacă sunt bine conectate - își extind influența și asupra teritoriilor învecinate. Putem înțelege, așadar, prezența în Top 10 a provinciilor care nu au aeroport în granițele lor, dar care sunt foarte apropiate de provincii cu aeroporturi mari. În general, doar 30 de teritorii din 105 sunt observate cu o valoare a indicatorului ridicată. Primele zece poziții, cu excepția Romei (care se află pe locul 1) sunt monopolizate de provinciile nordice, în special în Piemont și Lombardia. Cele mai penalizate provincii sunt însă Sondrio, Bolzano, Caltanissetta, Grosseto, Potenza, Agrigento și Campobasso.
În ceea ce privește Logistica, în ansamblu, analiza arată că doar 13 din 105 teritorii se laudă cu un nivel ridicat de infrastructură. Primele zece poziții sunt monopolizate de provinciile din Nord-Est, în special în Veneto și Emilia-Romagna (unde sunt de fapt concentrate principalele hub-uri logistice). În sud, apar doar provinciile Campania și zona Appulo-Lucania, în timp ce Salento, Calabria, Sardinia și Sicilia de Vest au niveluri foarte scăzute de infrastructură logistică.
