Assonime: trasabilitatea fluxurilor financiare ale contractelor publice

Regulile privind trasabilitatea fluxurilor financiare asociate contractelor publice se află în centrul unei circulare speciale de la Assonime. Regulamentul, introdus vara trecută prin articolul 3 din legea nr. 136/2010, are ca obiectiv prevenirea infiltrării penale în executarea contractelor publice. Fiind adoptată fără o analiză prealabilă a impactului, formularea originală a generat în curând incertitudini și probleme de aplicare. Prin decretul lege nr. 187/2010 și legea de conversie a acesteia nr. 217/2010 au fost introduse diverse modificări și au fost adoptate reguli de interpretare autentică. Autoritatea de Supraveghere a Contractelor Publice s-a angajat să ofere clarificări și indicații operaționale pentru implementarea obligațiilor de trasabilitate, cel mai recent prin rezoluția nr. 4 din 7 iulie 2011. Din 18 iunie 2011 reglementarea se aplică și contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 136/2010 (a avut loc la 7 septembrie 2010) și contractele care decurg din acestea. Circulara Assonime ilustrează în detaliu cadrul de reglementare în lumina indicațiilor recente ale Autorității și subliniază importanța unei aplicări a disciplinei care să fie atât riguroasă, cât și inspirată de principiul proporționalității. Una dintre cele mai importante precizări oferite în ultima decizie a Autorității de Achiziții Publice se referă la delimitarea lanțului de aprovizionare a companiilor obligate să respecte obligațiile de trasabilitate. Includerea contractorilor și subcontractanților în lanțul de aprovizionare este de necontestat. Pentru subcontracte, criteriul relevant pentru includerea în lanțul de aprovizionare este legătura dintre obiectul de serviciu al subcontractului și cel al contractului principal. Această legătură trebuie verificată sector cu sector, în raport cu modalitățile concrete de execuție a ciclului de achiziții. Pentru bunuri, în general, ultima relație contractuală relevantă în scopuri de trasabilitate este cea referitoare la construcția bunului care face obiectul furnizării principale. Lanțul de aprovizionare nu se extinde și la subfurnizările de materii prime sau componente destinate realizării produsului finit indiferent de destinația acestuia din urmă către subiecte publice sau private.