Viitorul surselor regenerabile: un plan național pentru durabilitatea energetică. Apa, soarele, vântul și căldura de pe pământ: acestea sunt ingredientele care permit Enel Green Power să producă aproximativ 22 de miliarde de kilowați-oră pe an. Cu o cotă care a câștigat 20% la Bursă de la listare (4 noiembrie 2010), compania „verde” a Grupului Enel se confirmă drept unul dintre liderii de sector la nivel mondial.
Directorul general, Francesco Starace, și profesorul Andrea Gilardoni de la Universitatea Bocconi, precum și președintele Observatorului Internațional pentru Industria Energiei Regenerabile și Finanțe (Oir), vorbesc pentru FIRST ONLINE despre dezvoltarea energiilor regenerabile în Italia și în lume. Conturând tendințele globale, apoi intrând în specificul situației italiene, au apărut multe idei interesante, inclusiv propunerea de a regândi radical structura și semnificația Planului Energetic Național (PEN) pentru a viza un instrument pe care îl luați în considerare cel puțin. demnitate egală reducerea consumului, eficiența, raționalizarea producției, nașterea orașelor inteligente și a eco-districtelor. Într-un cuvânt: durabilitate.
GILARDONI – Investițiile în acest sector au crescut semnificativ. Dar dincolo de asta, care sunt cele mai relevante tendințe globale în ceea ce privește compoziția cererii, reglementare, obstacole? Și care este poziția Enel Green Power în lume?
STARACE – 2010 a fost un an cu adevărat pozitiv pentru sectorul energiei regenerabile din lume. Investițiile în fabricile de producție au crescut cu 30% față de anul trecut, depășind, de exemplu, valoarea totală a pieței globale „de lux”. Au fost instalați 86 MW, iar cea mai mare dinamică a fost înregistrată în solar (+71%), urmat de eolian (+24%) și biomasă (+11%). Din analiza raportului industriei, se estimează o creștere anuală de 2020% pentru 8,7. Până acum, fiecare așteptare s-a dovedit greșită, dar implicit. 2010, cel mai rău an după criză, a înregistrat o creștere de 7,6%. Iar capacitatea Enel Green Power a crescut și mai mult, înregistrând o creștere de 30% față de 2009. Interesant de remarcat este că creșterea surselor regenerabile este distribuită fără discernământ în întreaga lume, chiar și în Africa. În multe țări, energia curată nu este rezultatul atenției mediului, ci face parte dintr-un răspuns la nevoile energetice. Acesta este un laitmotiv în America de Sud: este nevoie de energie și este produsă, dar verde; de fapt, sursele regenerabile reprezintă aproximativ 65% din mixul de producție. Exemplul Egiptului este și mai frapant: în 20 de ani populația s-a dublat, iar odată cu aceasta și cererea de energie. Guvernul nu a reușit însă să genereze o ofertă adecvată pentru o astfel de creștere a cererilor. În lume, sursele regenerabile s-au dovedit din ce în ce mai mult a fi cea mai eficientă soluție pe termen scurt: sunt produse local și reprezintă un răspuns pe termen scurt. În Europa, poate că este o problemă puțin dezbătută pentru că există impulsuri conflictuale, dar și pentru că obiectivele sunt diferite: dorim să avem independență energetică pe termen lung și din acest motiv discriminăm între sursele de energie. Nu este greșit, există diferite motive. Dar avem și un avantaj imens: costul mediu al energiei în Europa este în medie mai mic decât în unele țări din Asia sau America Latină.
GILARDONI – În acest context, pariezi foarte mult pe America de Sud, Europa nu mai face bani?
STARACE – Nu, încă nu s-a pierdut pe Bătrânul Continent. Este adevărat că noul plan strategic prevede mai puține investiții în Italia și Spania, unde însă avem deja o prezență mai mult decât semnificativă, și cu 1,2 miliarde mai multe între America Latină și restul Europei. Scopul nostru este să ținem pasul cu tendințele globale și să căutăm locuri din lume în care sursele regenerabile nu fac parte dintr-o nișă îngustă, ci concurează pe o piață mai liberă și mai dinamică.
GILARDONI – Un studiu realizat de Observatorul nostru arată că utilizați strategii diferite față de concurenții dvs. majori. Piața este mare și nu există un lider adevărat. De care dintre concurenți vă simțiți cel mai aproape?
STARACE – Într-un an, la nivel mondial este instalată o nouă capacitate egală cu de 15 ori MW instalat astăzi de Enel Green Power. Sectorul energiilor regenerabile este caracterizat de o fragmentare incredibilă. Cu mișcările potrivite, există spațiu grozav de dezvoltat. Totuși, cred că Enel Green Power urmărește o strategie „unică”, necomparabilă cu cea a altor companii. Aceștia din urmă s-au născut cu toții recent, concentrați pe una, cel mult două, tehnologii cu amprentă tehnologică similară. Noi, spre deosebire de ei, suntem prezenți în multe țări din întreaga lume și dezvoltăm energie hidro, geotermală, solară, eoliană și biomasă. Piața a avut acum timp să o înțeleagă și să ne răsplătească. Și în următorii cinci ani ne așteptăm să avem o capacitate suplimentară de aproximativ 4.300 MW din surse regenerabile, sub rezerva angajamentului nostru de a avea o rentabilitate a investiției de cel puțin 10%.
GILARDONI – Este, așadar, o piață care oferă multe oportunități: cu cât trebuie să jucați cărți mai tehnologic-productive, cu atât aveți mai multe șanse să aveți succes?
STARACE – Da, problema multor companii este că vine un moment în care nu se mai poate remunera acționarii: proiectele își pierd calitatea și companiile încetează să crească. Enel Green Power are un flux de numerar puternic, proiecții tehnologice multiple și adaugă una sau două noi zone de creștere pe an. Este capabil să-și finanțeze creșterea și crește prin diversificarea tehnologiilor și a zonelor geografice, alegând astfel întotdeauna cele mai bune proiecte. Acest lucru asigură creșterea în timp, cu profituri întotdeauna sustenabile.
GILARDONI – Revenind la Italia, în urmă cu câteva zile, în Corriere della Sera, Agnoli a scris că există un exces de capacitate de producție de 20-30%. Guvernatorul Mario Draghi, în ultimul său Raport anual, solicită o analiză atentă cost-beneficiu pentru a optimiza investițiile în infrastructură necesare dezvoltării țării. Din estimările noastre, investițiile în alte infrastructuri (cum ar fi broadband) și nu în producția din surse regenerabile ar avea ca rezultat beneficii mai mari.
STARACE – Acest lucru nu mă surprinde deloc chiar dacă nu ține de mine să dau indicații. Italia nu are o infrastructură adecvată. Limitându-ne însă la energie, cu siguranță s-a investit prea puțin în rețea, deloc în gazeificatoare și prea mult în generare.
GILARDONI – Știm că întreprinderile mici și mijlocii se bazează pe rețelele pe care marile companii le țes în întreaga lume. Care sunt spațiile pentru industria italiană? Poate Enel Green Power să acționeze ca forță motrice?
STARACE - Desigur. Sunt cazuri în care o face direct. De exemplu, în sectorul energiei geotermale: există o industrie italiană puternică, s-a dezvoltat un know-how național și țara noastră are încă multe de oferit, cucerind deja, datorită grupului nostru, un lider tehnologic recunoscut la nivel mondial. În ceea ce privește solar, pe 8 iulie vom inaugura una dintre cele mai mari fabrici din lume. Evident, în jurul acestor industrii există un lanț de producție mare și este un sector prin care încă putem aduce valoare permițând companiilor naționale să se dezvolte. În energia eoliană, unde există deja o industrie mondială foarte dezvoltată, există încă un spațiu mare pentru componente. Poate cel mai interesant este sectorul biomasei la scară „mică”: dorim să creăm un lanț de aprovizionare tehnologic integral italian. Este ceva care lipsește în lume și îl lansăm. Volumele de producere a energiei din biomasă sunt enorme, dar dacă crezi că le poți transfera pe distanțe lungi, ești pe drum. Scopul este de a crea răspunsuri ad-hoc și la fața locului prin construirea multor fabrici acolo unde sunt necesare.
GILARDONI – După accidentul de la Fukushima și după referendum, ce rol joacă sursele regenerabile? Ar trebui regândit 50-25-25 (fosili-nucleare-regenerabile)?
STARACE – Atingerea la 50% din surse regenerabile într-un viitor nu prea îndepărtat nu este un obiectiv imposibil: creșterea solară va fi mare, energia geotermală s-ar putea tripla, iar biomasa are încă un potențial necunoscut. Sunt convins că vom fi surprinși de viteza cu care fotovoltaica se va răspândi, iar din 2016 de la sine, fără stimulente.
GILARDONI – Pen (Planul Energetic Național) a fost întotdeauna gândit ca o modalitate de a construi oferta. Dar asta era bine atâta timp cât exista o imagine inerțială, monotonă a creșterii. Scenariul s-a schimbat: cred că Pen-ul este depășit, într-adevăr periculos. Ar trebui să lansăm ceva nou, un Plan Național de Sustenabilitate Energetică, care reduce drastic atenția asupra modului de a produce și care se concentrează mai mult pe problemele de eficiență energetică și Smart Cities, deoarece consumul și emisiile sunt generate în principal în orașe. Politica energetică nu se mai face cu Pen, ce părere aveți
STARACE – Sunt de acord cu tine, dar cred că în practică a fost deja abandonat. Nu te mai poți planifica cerând o sumă de MW pe an, trebuie să țintești spre sustenabilitate. Merkel ia calea surselor regenerabile în modul corect: nu indicând rezultatele de atins, ci delimitând cadrul în care companiile trebuie să opereze
GILARDONI – Și apoi este problema stimulentelor. Potrivit multora, acestea sunt încă prea înalte și durează prea mult. O parte mai mare a resurselor nu ar trebui transferată către rețele inteligente, eco-districte, eficiență energetică, cercetare și industrializare unde, printre altele, am putea într-adevăr să dezvoltăm o capacitate mai mare de a concura?
STARACE – Trebuie să facem distincția între sectorul solar și alte sectoare. De altfel, în sectorul fotovoltaic, schimbarea guvernului merge tocmai în această direcție: stimulentele se vor încheia în 2015. Ideea este că până atunci vom putea merge singuri. A fost un pas important: s-a spus că stimulentele, la un moment dat, se termină, dar lăsând timpul necesar lanțului de aprovizionare italian să crească și să-și cucerească cota de piață. Celelalte subfonduri sunt stimulate generos și, de asemenea, riscant. Cel mai recent decret privind sursele regenerabile elimină certificatele verzi și stabilește că din 2013 vor avea loc doar licitații competitive: suntem pe drumul cel bun.
GILARDONI – Da, dar puțini au înțeles cum funcționează aceste licitații.
STARACE – Este foarte simplu, în Brazilia așa este deja de ceva vreme: de exemplu, se face licitație pentru a produce, să zicem, 1.000 MW. Fiecare companie își prezintă proiectul astfel încât să înțeleagă cine este dispus să producă și ce volume.
GILARDONI – Ai noroc, trebuie să vezi că funcționează în Brazilia. Dar ceilalți operatori nu sunt foarte clari cum va funcționa sistemul. Poate că guvernul ar trebui să se preocupe să explice mai bine aspectele aplicației. În ceea ce privește stimulentele, care este cel mai bun sistem în opinia dumneavoastră?
STARACE – Cea mai validă formă tocmai descrisă, și anume feed-inul premium. După cum spuneam, cel mai eficient este recompensat: cine reușește să producă cu cel mai puțin stimulent. Să ne amintim că aceasta este soluția cea mai puțin costisitoare pentru consumatorul final. De fapt, producătorul de energie regenerabilă percepe o taxă care este suma prețului de piață al energiei plus prima. Enel a făcut deja cea mai mare parte a suportului pentru rețelele inteligente cu contorul inteligent. Ceea ce lipsește este saltul de la sistemele instalate la dezvoltarea de software: este o chestiune de creier mai degrabă decât de portofel. Și același lucru este valabil și pentru cercetare. Fondurile sunt acolo, ceea ce lipsește este colaborarea potrivită între lumea industriei și cea a universităților. Afacerile, în felul lor mic, ar trebui să propună proiecte concrete, iar instituțiile ar trebui să fie gata să le asculte.
GILARDONI – Aș încheia vorbind despre Smart Cities. Este posibil să construim o industrie care dezvoltă energii regenerabile potrivite pentru construcția de orașe ecologice și durabile?
STARACE – Mini-hidro, mini-solar și dimensiuni mici pot fi dezvoltate în Italia. Sunt multe posibilități și avem deja un avantaj cu cele 32 de milioane de contoare pe care Enel i-a instalat în toată țara. Suntem parteneri ai Genova și Bari, candidați pentru inițiativa „Orașe inteligente” lansată de Comisia Europeană. Două orașe pentru fiecare țară din UE vor avea dreptul la finanțare UE pentru a reduce 2020% din emisiile de gaze cu efect de seră până în 40. Sperăm că proiectul va avea succes și că va fi începutul unei lungi călătorii pentru toate orașele italiene.
(editat de Camilla Carabini)
Francesco Starace, actualul director executiv și director general al Enel Green Power, sa născut la Roma în 1955. Absolvent în inginerie nucleară, a lucrat cu experiență internațională în General Electric, ABB și ALSTOM. A locuit în străinătate câțiva ani în Statele Unite, Arabia Saudită, Egipt, Bulgaria și Elveția. În Enel a fost Șef al Afacerii Energetice din cadrul Diviziei de Generare și Management al Energiei, iar ulterior Director al Diviziei de Piață.
