Forțarea lui Matteo Salvini pe lista de miniștri îl împinge pe premierul responsabil Giuseppe Conte să ridice rezerva privind formarea noului guvern Lega-Cinque Stelle și să du-te la Quirinale pentru confruntare ma riscă să arunce politica italiană în cul de sac, frământat de o ciocnire instituțională fără precedent și de reacția dură a piețelor. De când a fost prezentat contractul program pentru noul guvern, piețele au a ars 200 de miliarde de euro din economii italiene, cu un cost mediu de 2 de euro pentru fiecare locuitor al frumoasei noastre țări.
Salvini, cu aprobarea lui Luigi Di Maio, a decis ieri să-și prezinte lista de miniștri premierului responsabil pentru a-l determina să dizolve impasul politic care durează de aproape trei luni, dar numirea controversată a lui Paolo Savona în funcția de ministru al Trezoreriei. , cândva elev al lui Guido Carli și convertit în urmă cu câțiva ani la euroscepticismul rampant, rămâne un os al certației. Liga lui Salvini nu a ales-o întâmplător drept steag și ca candidat la biroul lui Quintino Sella, ci pentru că este convinsă că Savona este hotărâtă să conducă Italia împotriva Germaniei și să creeze condițiile pentru scoaterea Italiei din euro și, în consecință, din Europa, care ea însăși ar ajunge să fie spulberată.
BRAȚUL DE FIER PE SAVONA ȘI MIZA ADEVĂRATĂ
Cu toate acestea, ar fi timpul să le spunem italienilor cu voce tare și clar cum stau lucrurile cu adevărat. Savona este cu siguranță un economist strălucit, dar este incapabil din punct de vedere politic să fie ministrul Trezoreriei, deoarece Italia nu a ales niciodată să abandoneze nici euro, nici Europa, ritmul un partid precum Liga care reprezintă doar 17% din alegători. Întrebarea, pentru cei care vor să înțeleagă, este totul aici și foarte simplă. Și tocmai din acest motiv președintele Republicii, Sergio Mattarella, nu cedează și este hotărât să-și pună în aplicare toate prerogativele constituționale și să nu acorde permis unui ministru și unui guvern care riscă să scoată Italia din euro și din Europa. fără acordul poporului și pentru a provoca o nouă și perturbatoare criză pe piețele financiare. Deocamdată este luptă între brațe. Salvini nu renunță („Nu vom accepta niciodată un ministru al Trezoreriei ales de Germania”), dar nici la Quirinale nu renunță, în timp ce candidatul la prim-ministru, Giuseppe Conte, a terminat deja în ofsaid și cinci stele. , deplasați de intransigența și nemilosirea tactică a lui Salvini, își demonstrează, încă o dată, toată neputința în fața ciocnirii Lega-Quirinale.
Remorcherul de la Savona dezvăluie de fapt mize mult mai mari: cine are puterea reală de a alege primul-ministru și miniștri (fie la Quirinale, așa cum pretinde Președintele Republicii, întărită de prevederile constituționale, fie dacă partidele). , așa cum și-ar dori Salvini și Di Maio), dar mai ales care ar trebui să fie adevărata poziție internațională a Italiei, adică dacă în interiorul euro și în Europa sau de-a lungul unei derivări izolaționiste care pentru o țară ultra-îndatorată ca a noastră riscă să fie doar o sursă de dezastre mai mari decât cele trăite de Grecia în ultimii ani.
[smiling_video id="55983″]
[/smiling_video]
CALCULELE REALE ALE SALVINI
Este evident că intransigența lui Salvini nu este întâmplătoare, ci are un obiectiv tactic prea transparent: să rupă proiectul de guvernare galben-verde punând toată vina pe Mattarella și pe Europa și să ceară alegeri anticipate. Astăzi, convingerea lui, alimentat de ultimele sondaje care dau Ligii 25%, este să poată triumfa în sondaje, lansând oferta de preluare a Forza Italia și punând greșit pe aliații lui Cinque Stelle, pentru a negocia apoi formarea noului guvern din poziții de forță.
Este un calcul lipsit de scrupule care, net de riscurile pe care îl face să le alerge Italia și de costurile pe care le impune economiștilor, are cu siguranță un fundament tactic, dar și multe necunoscute în față și care îl pune sub semnul întrebării pe șeful statului în primă instanță, dar în al doilea rând. , Cinci Stele și apoi, deși mai marginal, Silvio Berlusconi și Partidul Democrat.
RECOSCĂREA MATTARELLA
Cu excepția întorsăturilor, Mattarella se află astăzi la o răscruce: cedează Ligii la numirea lui Savona sau se pregătește să dizolve din nou Camerele? Care este răul mai mic? Dacă renunță la alegerea ministrului Trezoreriei, președinția sa va fi înjumătățită în mod evident, iar pericolele pe care le va conduce Italia îi vor fi, de asemenea, învinuite. Dacă rezistă, câștigă timp, dar scenariul postelectoral poate să nu fie neapărat mai bun. Se mai poate încerca cardul de guvernare al președintelui? Poate că da, dar doar pentru a gestiona următoarea campanie electorală într-un mod neutru, chiar dacă uneori politica poate fi și arta imposibilului.
Apoi este capitolul celor Cinci Stele: trecerea la hegemonia lui Salvini și alăturarea luptei sale în întregime anti-Quirinale și anti-europene aduce voturi mișcării lui Di Maio sau îl face să le piardă? Este un scenariu dificil de descifrat ceea ce au în fața lor Luigi Di Maio și Davide Casaleggio, care, fără o lovitură de aripă, vor rămâne fatal prizonierii jocului Lega. Și să fii dat în ofsaid de un partener politic care are puțin peste jumătate din voturile celor cinci stele ar fi cu adevărat o capodopera a prostiei. Dar abilitatea politică, după cum știm, nu este o marfă care poate fi cumpărată duminica dimineata la piata Porta Portese. Ori il ai, ori nu. Nu întâmplător, președintele Grillino al Camerei, Roberto Fico, adulmecând capcana, a încercat ieri să se distanțeze: „The nod Savona lasă-l pe Mattarella și pe Conte să o rezolve” fără amestecul partidului.
În ciuda aparențelor și în ciuda faptului că criza pare să alunece pe un plan înclinat care ar putea arunca totul în aer, jocurile nu s-au încheiat încă. Nu sunt în acest Parlament, dar cu atât mai puțin într-o eventuală nouă campanie electorală, în care Silvio Berlusconi, deși slăbit de vârstă și de uzura unei cariere politice lungi și aventuroase, se vor juca ultimele cărți, în speranța recuperării consensului și a urcării în ierarhiile centrului-dreapta. Așa cum va face Partidul Democrat cu o campanie agresivă, anticipată ieri de Matteo Renzi, care va avea ca scop să recâștige voturi în centru, dar și în stânga, în detrimentul neconcludenței și iluziei celor Cinci Stele.
[smiling_video id="55969″]
[/smiling_video]
ACEL OASAPET DE PIATRA CARE FACE DREPTATE PENTRU ILUZII
Pe hârtie Matteo Salvini, cu votul a doar 17% dintre alegători în buzunar chiar dacă cu vântul în pânze în sondaje, ar părea să poată da șah-mat politica italiană. Astazi si maine. Dar între vise și realitate este de obicei al doilea care învinge și liderul muscular al Ligii nu pare să fi înțeles încă că bătălia politică pentru cucerirea puterii în Italia nu se joacă doar în triunghiul Parlament-Guvern-Quirinale. dar că c 'e un oaspete de piatră cu care, îţi place sau nu, ai de-a face. Acest oaspete de piatră, așa cum sa întâmplat deja în vara lui 2011, este format din piețele financiare care, într-o țară nu doar supraîndatorată, ci cu o datorie publică în mare măsură în mâinile investitorilor străini, poate face vremuri bune sau rele. Nu pentru că există modele de conspirație ezoterice, ci pentru că piețele trebuie să decidă în fiecare zi unde să aloce cel mai bine o sumă enormă de capital. Așadar, de ce să fii surprins dacă investitorii fug de cei care amenință că vor părăsi euro și nu-și onorează datoriile? În ultimele zile s-a înțeles deja că Italia riscă din nou să fie copleșită, din vina ei, de o furtună perfectă care doboară băncile și bursa și care trage alarma asupra spread-ului și a obligațiunilor de stat.
Când vor înțelege italienii în sfârșit că părăsirea euro pentru a reveni la vechea liră ar însemna să-și vadă valoarea salariilor și pensiilor, a economiilor și a activelor lor înjumătățite într-un singur weekend și coșmarul goanei către bancomate și sucursalele băncilor din Varoufakis Grecia, nu va fi de ajuns să strigi lup și balustradă împotriva Quirinalei sau împotriva Europei. În acel moment, Matteo Salvini ar risca serios să fie urmărit cu furci de italieni înfuriați pentru escrocheria suferită și pentru jefuirea economiilor și a veniturilor lor.
Liga și Cinci Stele mai au timp să se oprească pe marginea prăpastiei și să evite, cel puțin, un autogol istoric, dar trebuie să deschidă ochii, să pună interesul naţional în faţa egoismului electoral și că demontează până nu este prea târziu incredibilul castel al iluziilor și al promisiunilor false cu care și-au construit până acum averile efemere. Doar dacă vor putea face acest lucru, Italia va pune capăt coșmarului implicit pe care îl trăiește dramatic în aceste zile din mai.
