Alianța pentru salariul minim face primul pas oficial. A fost depusă ieri, marți, 4 iulie, în Cameră factura de 7 puncte privind salariul minim semnat de toate partidele de opoziție – M5s, Pd, Alleanza Verdi-Sinistra, Più Europa și Azione – cu excepția Italiei viva. Guvernul și majoritatea s-au arătat până acum ostili propunerii: „Nu sunt convinsă că salariul minim poate fi atins prin lege”, a tăiat scurt ministrul Muncii Marina Calderone. Textul, 8 articole, prevede pragul la 9 euro pe ora și aplicarea la toate tipurile de muncă (și la colaborări), pe lângă utilizarea ca referință a salariului minim stabilit prin contracte, întărind astfel acțiunea sindicală.
Dacă propunerea este aprobată, i tratament economic minim (Tem) nu putea fi mai mică de 9 euro brut pe oră. Deci, propunerea se referă la Termen și nu la beneficiile economice globale (Tec), care includ și sporuri de vechime în muncă, plăți lunare suplimentare precum luna a treisprezecea și a paisprezecea și indemnizații contractuale fixe și continue. Și pentru că altfel propunerea ar fi de folos unora și, dimpotrivă, ar slăbi negocierile colective. Pragul de 9 euro ar trebui înțeles ca un „salvator de viață” în cazurile în care contract colectiv national (Ccnl) ar trebui să prevadă un salariu mai mic. Dacă ar fi mai avantajos pentru muncitor, contractul național ar continua să se aplice. Dar să vedem în detaliu ce spune propunerea privind salariul minim al opoziției.
Salariul minim în Italia: cele 7 puncte ale facturii
În timp ce așteptăm ca propunerea să-și parcurgă procesul în Cameră, să vedem care sunt cele 7 puncte:
1) lucrătorul din fiecare sector este recunoscut ca unul nu mai putin salariu la cea prevăzută de contractele colective încheiate de organizațiile patronale și sindicale comparativ cele mai reprezentative, cu excepția tratamentelor mai favorabile;
2) ca o garanție suplimentară a recunoașterii unuia salariu corect, se introduce totuși un prag minim obligatoriu de 9 euro pe oră. O figură care, în ordinea ideilor opoziției, ar trebui să protejeze sectoarele cele mai fragile și mai sărace, în care puterea de negociere este mai slabă decât organizațiile sindicale;
3) extinderea remunerației juste și la raporturile de muncă parasubordonare este la locul de muncă autonom;
4) tot în conformitate cu prevederile directivei privind salariul minim, a Commissione format din reprezentanți ai partenerilor sociali și ai instituțiilor care vor avea sarcina de a actualiza periodic salariul minim orar;
5) efectivitatea dreptului lucrătorilor de a primi un salariu este reglementată și deci garantată tratament economic decent;
6) este recunoscut prin legeultraactivitatea contractelor de muncă anulate sau expirate;
7) se recunoaște o perioadă de timp pentru adaptarea contractelor la noua disciplină, și a beneficiu economic in sprijinul angajatorii pentru care această ajustare este mai „oneroasă”.
Salariul minim: de ce este împotrivă Italia Viva?
„În fondul salariului minim – declară o notă a partidului lui Renzi – Italia Viva a prezentat la alegeri un text diferit de cel propus de Campo Largo și, prin urmare, în conformitate cu mandatul electoral, Italia Viva va propune amendamente la text , votând în favoarea punctelor asupra cărora este de acord. Italia Viva se va comporta la fel și la următoarele proiecte de lege privind justiția, infrastructura și sănătatea. Votăm legile care ne conving dar rămânem în opoziție cu Meloni și îndepărtați de pozițiile asupra operei lui Fratoianni, Conte și Schlein”.
Propunerea divide sindicatele
Dintre sindicate Maurizio Landini, secretar general al CGIL şi Paolo Bombardieri de bufniţă au spus că sunt de acord. Pe de altă parte, părerea lui Luigi Sbarra, liderul Cisl, este diferită, convins că „indicarea unui prag, a unei compensații minime prin lege expune la diverse riscuri precum scăparea de la aplicarea contractelor în multe companii, o dinamică salarială zdrobitoare a salariilor medii și mai ales o extindere a muncii nedeclarate și nedeclarate”. Președintele de Confindustria, Carlo Bonomi, care a susținut aplicarea de către industriași a unor contracte hotărât mai mari decât cifra indicată în PDL: „Vorbim de 9 euro brut, nu este o problemă care să preocupe Confindustria. Contractele noastre sunt peste această cifră”.
Salariul minim în restul Europei
La Directiva UE nu impune modificarea sistemelor naționale existente privind salariul minim care trebuie plătit muncitorilor, dar ținând cont de diferențele dintre modelele pieței muncii dintre diferitele țări membre, stabilește un cadru procedural pentru promovarea salariilor minime „adecvate și echitabile”.
Printre statele membre ale Uniunii Europene, pe lângă Italia și Austria, Danemarca, Finlanda e Suedia nu au un salariu minim, preferând să recurgă la negocieri colective între executiv și partenerii sociali. În schimb, dintre cele 22 de țări UE în care există un salariu minim, cu valori și aplicații foarte diferite, Bulgaria este cea cu cel mai mic plafon salarial egal cu 398,80 euro pe lună, aproximativ 2,37 euro pe oră. În timp ce limita superioară este în Luxemburg egal cu 2.387,40 euro pe lună, sau 13,37 euro pe oră. Doar alte 7 țări au un salariu minim peste 1.000 EUR: Germania (2,080.00 euro egal cu 12 euro pe oră), Franța (1709,28 euro egal cu 11,27 euro pe oră), Spania (1.260 euro egal cu 7,82 euro pe oră), Irlanda (1909.70 euro pe lună egal cu 11,30 euro pe oră), Belgia (1,954.99 euro egal cu 11,87 euro pe oră), Țările de Jos (1934.40 euro pe lună sau 11,16 euro pe oră) e Slovenia (1.203,36 euro aproximativ 6,92 euro pe oră).
CITEȘTE ȘI: "Salariul minim prin lege trebuie abordat cu pragmatism: poate servi drept stimulent pentru negociere
