Ultima zi a celor Șase Națiuni se deschide așa cum nu ți-ai putea imagina. Irlanda, Țara Galilor, Anglia și Franța mai pot câștiga titlul. Totul se joacă la diferență de puncte. Cea mai ușoară rundă revine Țării Galilor și Irlandei, care pe hârtie au cel mai ușor joc în comparație cu celelalte două, deoarece provoacă Italia și, respectiv, Scoția. Pe hârtie, așadar, ei vor trebui doar să-și facă griji să obțină un punctaj cât mai mult posibil, minimizând în același timp punctele adunate. Anglia are avantajul de a juca ultima, putând astfel cunoaște rezultatele celor două meciuri precedente. De asemenea, Trandafirii Roșii ai Reginei Elisabeta pot conta pe un public prietenos, care cântă la domiciliul lor din Twickenam. La începutul ultimei runde, englezii au cea mai bună diferență de puncte, +36, urmați imediat de Irlanda la +33, și Țara Galilor la +12.
Italia vs Țara Galilor
Jocul nu pare să aibă nimic de spus, dar mereu trebuie să iei terenul și să joci. Țara Galilor pare să fi uitat această regulă de bază pentru orice sport și consideră că merită o victorie forfeita, fără a încerca prea mult. De altfel, prima repriză dezvăluie un meci echilibrat care, în ciuda rezultatului din lovitura de 40', ar fi trebuit să se încheie cu azzurrii în față. În schimb, un fault spectaculos care nu i-a fost atribuit mai întâi lui Ghilardini și coechipierilor săi, și o lovitură liberă transformată apoi de dragoni, fac ca prima fracțiune să se încheie pe un 13-14 încă sincer pentru oaspeții de la Olimpico.
Meciul reia pe notele nervozității unui Țara Galilor care vede din ce în ce mai îndepărtată posibilitatea de a pune mâna pe titlu, în timp ce Italia încearcă să reușească o anumită superioritate, cel puțin la nivel psihologic. Totuși, nu este suficient să oprești un joc rapid la o lovitură liberă care îl duce pe Liam Williams să se arunce între stâlpi. Plus opt pentru dragoni, care încep din nou să creadă în mijloacele lor. Nici măcar trei minute și North traversează aripa stângă a dreptunghiului verde și se zdrobește în poartă. Începe un alt meci în care galezii își vor asigura o diferență excelentă de puncte, foarte utilă pentru a pune presiune asupra Irlandei care intră pe teren la scurt timp la Murrayfield.
Cele optzeci de minute se încheie cu o plimbare bună a lui Sarto care zdrobește steagul și ia câteva puncte de la abacul galez. Cu toate acestea, se termină cu un 20-61 fără milă. Și anume o ipotecă mare la British Dragon Cup. În ceea ce îi privește pe azzurri, această înfrângere foarte grea face ca trecerea la sferturile de finală ale Cupei Mondiale din octombrie să pară din ce în ce mai mult o utopie. Pentru a transmite gravitatea situației, Castrogiovanni cere un psiholog pentru echipa albastră – „Nu mai poți face aceste cifre de rahat” – spune el textual.
Scoția vs Irlanda
După obișnuitul, incitant, cântatul a capella al minunatului Florile Scoției cântat de peste 70 de mii la Edinburgh, începe a doua provocare. Nici aici pe hârtie nu ar trebui să existe nicio poveste. Cu toate acestea, suntem încă la Murrayfield, iar Scoția a demonstrat, cel puțin în primele două meciuri ale turneului, că știu să facă lucrurile ca o echipă grozavă. Dacă găsesc din nou acea formă, s-ar putea să nu fie o plimbare pentru spiridușii din Dublin. Terenul, cel puțin la început, dă dreptate teoriei și după doar patru minute eternul căpitan O'Connell zdrobește peste linie după o mare acțiune corală din XV-ul său.
Irlandezii, pentru a depăși performanța galeză împotriva albaștrilor, trebuie să câștige la Edinburgh cu o diferență de peste douăzeci de puncte și să înceapă imediat să măcine metri și să încerce să nu lase nimic la voia întâmplării. După zece minute, verdele sunt deja la jumătatea jocului: pe tabelul de scor arată deja 0-10 pentru Irlanda. Chiar și pentru spiriduși, însă, prima jumătate pune la îndoială unele certitudini. În minutul 30, de fapt, Scoția a marcat după o acțiune bună, iar rezultatul a rămas în balanță la 10-17, chiar dacă mereu cu Irlanda în frunte. Prima porțiune a jocului se termină cu spiridușii în avans cu zece puncte pentru 10-20, la jumătatea drumului pentru a face mai bine decât Țara Galilor, dar Scoția nu joacă și chiar la sfârșitul primei reprize începe să arate acel rugby frumos pe care l-au avut. obișnuit cu începerea turneului.
La fel ca la Olimpico, a doua repriză începe într-un mod diametral diferit de prima și favorita începe să puncteze „i”, făcând-o să se simtă superioară. În minutul 50, Irlanda a ajuns la 20 de puncte cu o încercare splendidă de la centru. S-a terminat cu 10-40, Țara Galilor fiind exclusă din cursa pentru titlu, Irlanda a înregistrat o diferență de puncte mai bună. Acum depinde de Anglia să facă și mai bine, depășind diferența de 26 de puncte necesare pentru a învinge Irlanda în cursa pentru titlu.
Anglia vs Franta
Douăzeci și șase de puncte sunt multe. Istoria este însă alcătuită din isprăvi care până cu un moment înainte păreau de netrecut. Trebuie adăugat că astăzi, pentru Anglia, nu este nici măcar o întreprindere atât de imposibilă, pentru că pe hârtie Franța este net inferioară. Problema, s-ar părea, constă doar în a o învinge cu peste 26 de puncte.
La mai puțin de trei minute și mijlocașul Young – care va fi apoi încoronat, pe bună dreptate, omul meciului – ajunge să zboare în poartă după o interceptare a centrului englez. Regula „bine început este pe jumătate făcut” pare să se aplice și Twickenam. Totuși, după zece minute, o fugă de cocoș taie terenul la jumătate până când zdrobește în poarta pentru 7-8 care sancționează depășirile franceze și stinge entuziasmul englezilor. La scurt timp după o altă călătorie de către aripa de origine fijiană, francezul naturalizat Nakaitagi aduce Franța la +8, pe 7-15. Anglia este în minge, apără răvășită și suferă atacurile, nu prea bine coordonate, de oaspeții Cocoșului. Totuși, Anglia nu obișnuiește să renunțe acasă, iar înainte de finalul primei reprize a trecut din nou în avantaj cu 27-15 după ce a mai marcat două încercări și o lovitură liberă.
Pare făcut pentru Anglia, dar în schimb repriza secundă se deschide cu un gol splendid al Franței care reduce diferența. Răspunsul gazdelor a venit însă imediat, cu încă o pauză splendidă de la mijlocașul Young, pentru finalizarea deschiderii Ford în vârstă de douăzeci de ani. După mai puțin de zece minute de joc rezultatul se ridică la 34-22 pentru englezi, încă departe, dar din diferența de 26 necesară pentru a ajunge în Irlanda. O încercare a aripii Nowell după un lung asediu asupra francezilor de cinci metri le dă speranță englezilor care preiau cu 41-25, la șaisprezece puncte în urmă. O reluare minunată franceză de la 22m aduce însă recuzita Debaty la încercare pe cealaltă parte a terenului după două prestații individuale lăudabile ale lui Mermose mai întâi și apoi ale lui Nakaitagi: 41-30, înapoi la 11 puncte în urmă. Imediat după aceea, cu un jucător mai puțin eliminat din cauza unui cartonaș galben, englezii au revenit la poartă, ducând diferența la puncte la 18. Lovitură cu lovitură, Franța a ajuns la țintă cu tot haita. Anglia a răspuns în minutul 74, din nou cu Nowell: 55-35, douăzeci de puncte diferență. În 4 minute și jumătate englezii trebuie să marcheze șase puncte, fără să ia niciunul.
Isprava eșuează pentru englezi, care lasă Irlandei trofeul Six Nations, așteptând la Edinburgh. Un lucru este cert, nu ai putea cere o finală de campionat mai frumoasă decât cea care tocmai a trecut.
