Criza marilor bănci europene a costat bugetele publice ale Bătrânului Continent 221 de miliarde de euro, egal cu 1,2 ori PIB-ul Greciei și nu departe de cele 240 de miliarde ale planului de salvare de la Atena. Dacă luăm în considerare și injecțiile de capital de stat de care beneficiază Landesbanks germani sau Cajas spaniole, aceasta depășește cu mult costul bail-in-ului grec. Aceasta este imaginea care reiese din studiul de mai sus „Principalele bănci internaționale” de R&S Mediobanca care examinează 32 de bănci mari europene, precum și 15 giganți de credit din Japonia, 13 din Statele Unite și anul acesta tot 10 din China. Criza bancară din Europa a redus veniturile din impozitele de stat în perioada 2009-2014 cu 87 de miliarde de euro. La acestea trebuie adăugate și cele 180 de miliarde de euro de majorări de capital în favoarea băncilor în dificultate care au ieșit din cuferele publice, din care, însă, trebuie deduse cele 46 de miliarde de capital restituit. Factura finală pentru bugetele publice europene ajunge astfel la 221 de miliarde.
În SUA, criza marilor bănci, între venituri pierdute și cheltuieli sporite, a cântărit 142,5 miliarde de dolari.. Washingtonul a plătit 196 de miliarde pentru a recapitaliza băncile aflate în dificultate și a trebuit să se descurce fără 103 miliarde de taxe. Cu toate acestea, băncile americane au returnat deja 157 de miliarde în cuferele federale și, prin urmare, factura finală este de 142,5 miliarde de dolari. Costurile crizei bancare europene pentru contribuabil se înrăutățesc și mai mult prin includerea ponderii Landesbanks germane care în șapte ani au primit 25,3 miliarde de la acționarii lor (în mare parte publici) și a băncilor de economii spaniole care au vândut 39 de miliarde net către publicul Sareb de depreciate. pozitii. Spre deosebire de cel de la Atena, salvarile bancare nu s-au intalnit fara opozitie nici în nordul şi nici în sudul Europei.
