Odată cu reforma Senatului, Italia se apropie tot mai mult de Europa. Acest lucru este susținut de Roberto D'Alimonte, profesor de sistem politic italian la Luiss. Într-o intervenție în Sole 24 Ore, politologul - considerat apropiat și uneori consilier al lui Matteo Renzi după ce a colaborat la redactarea Italicum - apără transformarea Palazzo Madama.
„Sunt 15 ţări vest-europene care aparţin Uniunii Europene (în afară de Italia) – scrie D'Alimonte – În 7 a doua cameră nu există. În celelalte 8 țări, doar în Spania este cea de-a doua cameră în mare măsură electivă. Totuși, ideea unui Senat care nu este ales direct de cetățeni provoacă scandal. Venim să vorbim de o întorsătură autoritara”
Potrivit lui D'Alimonte, propunerea lui Renzi este o „soluție moderată” care „numai în lumina stagnării din ultimii 30 de ani poate apărea ca o reformă revoluționară”. Adevărata revoluție ar fi fost desființarea Senatului. Odată cu reforma, însă, va exista o Cameră a Deputaților superordonată celeilalte. Un mare pas înainte care nu va face Italia ca Suedia, ci - dacă ceva - ca Germania, unde membrii Bundesrat-ului, care are drept de veto mai ales în chestiuni financiare, sunt numiți de guvernele țării, în timp ce numai Bundestag-ul are încredere. Guvernul.
Față de modelul german, propunerea lui Renzi prezintă asemănări și diferențe. Pe lângă reprezentanții regiunilor, în noul Senat vor fi și cei ai municipalităților și 21 de senatori numiți de șeful statului. Ca și la Berlin, Palazzo Madama nu va avea încredere în executiv.
„În rezumat – susține D’Alimonte – reforma în discuție de noi nu diferă de realitatea altor țări europene, mari și mici. La finalul procesului, ceea ce contează este că noua adunare are cele patru caracteristici repetate în mod repetat de Renzi: nu este aleasă direct de cetăţeni; membrii săi nu primesc nicio compensație; nu dă încredere guvernului (care va trebui deci să o obțină doar de la Cameră); nu are niciun cuvânt de spus la bugetul de stat. Toate lucrurile absolut rezonabile și mult așteptate.”
Obstacolul în calea schimbării, potrivit politologului, îl constituie „conservatorismul provincial avid al multor parlamentari și al cât mai multor intelectuali”. Referirea pare să fie la filiala Partidului Democrat care dorește să prezinte o propunere de eligibilitate pentru Senat. „Din acest motiv – conchide el – recurgerea la urne, chiar și cu sistemul electoral al Consulei, este o variantă de pus pe masă pentru a nu ajunge în mlaștină”.
