După părerea mea, Italicum este o lege proastă. Din multe motive pe care le voi ilustra, dar plecând de la ceea ce sunt de acord: lista blocate. Rămân convins, de fapt, că mecanismul votului preferențial este oportunitatea clasică pe care hoțul o face, ajungând să înmulțească costurile politicii, să favorizeze corupția și mai presus de toate să premieze, nu pe cei mai buni, ci pe cei mai bine organizați (prin disponibilitatea). de resurse, într-adevăr). Nu pot înțelege însă faptul că așa-zisa listă „scurtă” constituie o diferență substanțială față de cea „lungă” a Porcellum-ului, doar pentru că pe buletin ar fi tipărite numele candidaților (de la 2 la 6). ; de parcă alegătorul nu știa că și în infamul Porcellum erau eligibili doar cei care se aflau în fruntea listei care era publică și postată peste tot.
Primul de majoritate așteptat este de constituționalitate dubioasă, deoarece nu întrunește, în opinia mea, criteriile de rezonabilitate cerute de Consulta. Nu pare rezonabil ca lista sau coaliția care obține 35% din voturile valabile să primească un premiu mai mare de 50% din voturile obținute (până la proba contrarie, 18 este egal cu mai mult de jumătate din 35). Și cum rămâne cu recunoașterea premiului majoritar la nivel național și pentru Senat? În acest caz, încălcarea Constituției (care prevede alegeri „pe bază regională”) este clară, atât de mult încât președintele Republicii Carlo Azeglio Ciampi a fost cel care a cerut Porcellum să dispună acordarea premiului la nivelul fiecărei regiuni.
Apoi este problema listelor minore, pentru care sunt avute în vedere praguri de acces prohibitive chiar dacă aceste liste au fost grupate în coaliții. Având în vedere combinarea dintre ceea ce s-a stabilit pentru pragul de acces la sporul majoritar și cele valabile pentru repartizarea locurilor, se ivește o capcană inacceptabilă nu doar pentru listele minore, ci pentru întregul sistem. Evident, 35% se va atinge în mod normal prin suma voturilor tuturor listelor de coaliție care au obținut 5% sau mai puțin. Voturile vor conta toate. Să zicem că, în coaliție, doar lista „X” a obținut peste 5% în Cameră; prin urmare, bonusul majoritar obținut datorită contribuției tuturor celorlalte liste de coaliție ar trebui să-i revină singur.
Să luăm un exemplu concret. Lista „X” obține 22%, iar celelalte liste legate de 13%: niciuna dintre ele, însă, nu ajunge la 5%. Nu este doar o ipoteză teoretică (care în orice caz ar trebui luată în considerare într-o lege), ci constituie un rezultat probabil pentru o posibilă coaliție de centru-dreapta, în lumina sondajelor. Revenind la teorie, dacă această coaliție va avea succes în comparație cu celelalte, după cum am văzut, ar obține bonusul majoritar de 18%, care însă ar merge în întregime și doar la lista „X”, pe lângă cei 35%, în ciuda faptului că a atins doar 22%. În alte țări europene există un prag de barieră, dacă nu este atins o listă rămâne în afara Parlamentului. Dar un bonus majoritar nu este de obicei indicat, într-un mod formal și explicit.
Roberto D'Alimonte are ceva de spus în Il Sole 24 Ore că Tony Blair a obținut 55% din locuri cu 35% din voturi. Acest lucru a fost posibil ca urmare a repartizării circumscripțiilor uninominale. Același lucru este valabil și pentru François Hollande. Dacă în primul tur a avut doar 29% din voturi, în turul doi a trebuit să obțină majoritatea absolută. Aici, pe de altă parte, voturile din acele liste care nu trec pragul ar merge toate către o listă diferită, denaturând astfel voința alegătorului. Este adevărat că în „Porcellum” s-a avut în vedere același principiu, dar aceasta nu este o justificare valabilă, pentru că în acea lege pragul era de doar 2%, cu recuperarea, însă, a listei cel mai bine clasate sub acest procent ( dintre care atât UDC cât și FdI au fost folosite în coalițiile lor respective).
Dacă ne-am gândi apoi ce s-ar putea întâmpla dacă nicio listă sau coaliție nu ar ajunge la 35%, situația ar deveni și mai paradoxală. Să presupunem că nicio coaliție nu obține 35%, iar acea listă „X” primește 15%, iar celelalte liste legate de ea obțin 14%, niciuna dintre ele nu obține 5%. Dacă coaliția condusă de lista „X” ar câștiga buletinul de vot, această coaliție ar avea dreptul la premiul majoritar suficient pentru a obține 53% din locuri. Ei bine, acest premiu ar merge exclusiv pe lista „X” (care în primul tur obținuse doar 15%!!!) chiar dacă victoria la scrutin a fost determinată de alegătorii celorlalte liste. Toate acestea cu sfidarea sentinței Curții Constituționale.
