Printr-o curioasă ironie a sorții, referendumul constituţional privind reducerea numărului de parlamentari are loc tocmai într-o zi și la o aniversare care simbolizează Italia: că 20 septembrie care în urmă cu 150 de ani a marcat cucerirea Romei de către armata italiană prin bresa de la Porta Pia. În mod evident nu există o relație directă între cele două evenimente, dar există o legătură simbolică, da, și cine știe dacă consultarea populară de mâine și după va lăsa o mică amprentă asupra istoriei țării noastre. Într-adevăr, poate că a părăsit-o deja, pentru că un referendum care, în speranța frontului DA, trebuia să fie o simplă plimbare de confirmare, a devenit, pe parcurs, orice altceva.
Oricare ar fi rezultatul final, partea din față a NU - care nu este doar cea a NU unei legi proaste dar este și cea de NU populismului și oportunismului politicii proaste – și-a atins deja scopul, care era să da un nou impuls adevăratului reformism, demascând minciunile celor care ar dori să credem că prin reducerea numărului de parlamentari se lovește casta politică, se întărește democrația, se eficientizează instituțiile și se fac economii. Patru bivoli unul mai mare decât celălalt care merită o respingere populară răsunătoare.
Cum se poate crede că reducerea simplistă a parlamentarilor este suficientă pentru a consolida democrația și eficiența Camerelor? dacă bicameralismul egal nu este depăşit prin diversificarea funcţiilor celor două ramuri ale Parlamentuluidacă nu se schimbă regulamentele parlamentare iar dacă nu aprobi o nouă lege electorală că este capabil să dea stabilitate guvernelor și reprezentare tuturor forțelor politice, chiar și celor mai incomode, și tuturor zonelor țării?
A te concentra doar pe reducerea numărului de parlamentari în afara unui plan general de reformă constituțională este un pic ca dorind să construiască o casă de pe acoperiș în loc de fundație. Acoperișul poate fi plăcut, dar fără fundații casa nu poate rezista. Reducerea numărului de parlamentari, așa cum a avertizat deja președintele Adunării Constituante, Umberto Terracini, nu este un tabu, dar fără contraponderile necesare riscă să fie nu numai inutilă, ci și dăunătoare. De ce dăunător? Pentru că dacă reduceți senatorii la 200 și deputații la 400, dar lăsați exact aceleași funcții celor două Camere, nu trebuie să fiți Einstein pentru a înțelege asta. Senatul, având jumătate din putere, nu va putea ține pasul cu Montecitorio e va fi în curând copleșită de măsuri că nu va reuși să treacă la fel de repede ca Camera și va arunca întregul proces legislativ într-un strop. „Mai puțin nu înseamnă în niciun caz mai mult”, avertizează politologul Gianfranco Pasquino.
Nu veniți să ne spuneți că cu mai puțini parlamentari va fi mai multă democrație pentru că, după cum a explicat politologul Nadia Urbinati, este adevărat invers, în acea putere se va concentra în sus și parlamentarii vor fi mai mult ostatici ai secretariatelor partidelor. Dar mai presus de toate, așa cum ne-a amintit fostul ministru socialist Rino Formica în interviul acordat FIRSTONline, cel mai mic număr de parlamentari aduce cu sine riscul de a face Constituţia mai uşor modificabilă pe baza intereselor contingente ale majorităților ocazionale, temporare și efemere.
În ceea ce privește economiile de costuri ale reducerii la parlamentari, nu întâmplător subiectul a dispărut de pe radarul frontului DA după calculele Observatorului de Conturi Publice conduse de profesorul Carlo Cottarelli au demonstrat că economiile pentru fiecare italian ar fi egale cu prețul unei singure cafele într-un an întreg. Pot fi puse în pericol Constituția și buna funcționare a democrației și a Parlamentului doar pentru o cafea? Chiar și extravaganța de acolo are o limită.
În fața lipsei de argumente pentru DA, partea NU a avut meritul de a expune contradicțiile reducerii parlamentarilor și este cu siguranță încurajator faptul că împotriva tăieturii uscate a parlamentarilor au apărut treptat în scenă voci de stânga, centru și dreapta într-un val transversal care a crescut zi de zi și care demonstrează că cea mai conștientă parte a țării este pregătită să blocheze drumul către populism și să respingă tacticile și oportunismul fără valori care l-au susținut. Nu era evident și este o mică breșă în mantia conformității și indiferenței care ne învăluie de prea multe ori țara și care reprezintă cea mai bună moștenire a campaniei pentru referendum.
