Cu aprobarea de către Consiliul de Administrație al Rai a „Model organizatoric pentru genuri”, care a avut loc săptămâna trecută, Serviciul Public ar fi putut intra oficial într-o nouă eră foarte complexă, delicată și cu perspective departe de a fi sigure. Condiționalul este obligatoriu pentru că noua adresă lansată de pe Viale Mazzini este nimeni alta decât o revizuire parțială a Planului industrial votat în aprilie 2019 de Consiliul anterior, prezidat de Marcello Foa și de CEO Fabrizio Salini, la încheierea unei lungi dezbateri care a început când au preluat mandatul în fruntea Companiei la sfârșitul lunii iulie 2018 și au trecut prin aprobare. a Comisiei de Supraveghere Parlamentară și a Ministerului Dezvoltării Economice.
Pentru a înțelege pe deplin scopul acestei actualizări a Planului, este util să ne amintim cum a ajuns Consiliul de Administrație al Rai să voteze acest pasaj, în ce context este plasat și ce perspective oferă o privire. Foa și Salini găsesc proiectul pe birourile lor de îndată ce preiau mandatul și, bineînțeles, înainte de a-l aproba trebuie să ceară o „pauză” de cunoaștere și aprofundare. Trec luni până să ajungem în atenția Parlamentului și Guvernului pentru „evaluările competențelor” și ajungem la Ghidul formulat de autoritățile de supraveghere Rai în noiembrie 2019 care „... obligă... Consiliul de Administrație al RAI să: - cu referire la Sala de presă unificată precum și crearea de o singură direcţie de informare aprofundată căruia îi aparțin toate discuțiile, implementează toate măsurile adecvate și adecvate pentru ca centralizarea funcțiilor editoriale să nu pericliteze pluralismul, începând de la momentul selecției știrilor și până la cel al prezentării acesteia; – în raport cu noile direcții orizontale, deținătorii de bugete, și centralizarea ulterioară a procesului decizional pe conținut, să pună în aplicare fiecare măsură menită să prevină o aplatizare a ofertei de televiziune după o singură sensibilitate; – să adopte toate măsurile adecvate și adecvate menite să împiedice introducerea de noi managementuri, în completarea și nu a le înlocui pe cele existente, să provoace o suprapunere între diferitele funcții și o creștere a costurilor”.
Câteva luni mai târziu, în mod dramatic, vine pandemia și Pianul este „înghețat”. Atenție la contextul politic de referință: planul s-a născut în trecut Guvernul Conte 1 pentru a fi apoi aprobat în următoarea fază, Guvernul Conte 2, pentru a fi reluat în final în această fază politică (Guvernul Draghi).
Documentul, de care avem scris de mai multe ori pe FIRSTonline conține (pentru că formal este încă valabil) liniile directoare care ar trebui să inspire calea de dezvoltare a Companiei: mult dorita Companie Media. De asemenea, trebuie remarcat faptul că aceleași orientări sunt o expresie directă a ceea ce este prevăzut în Contractul de servicii care este încă în vigoare și este în curs de reînnoire pentru 2023.
Deci cele trei elemente Contract, plan și model organizațional, sunt strâns legate între ele și tocmai în acest sens, exact în data de 14 octombrie a anului trecut, structurile companiei au fost informate că va fi înființat o masă de lucru care va cuprinde principalele departamente implicate.
Venim în ziua de azi, cu numirea noului Consiliu de Administratie, prezidat de Marinella Soldi și Carlo Fuortes în calitate de director general, care a avut loc în iulie anul trecut. La doar câteva zile după inaugurarea lor, pe 4 august, CEO-ul este convocat la Departamentul de Supraveghere unde anunță două căi de acţiune: primul vizează toate refacerea bilanţului, iar al doilea revizuirea modelului de organizare corporativă care, de fapt, îl încorporează în mare măsură pe cel al predecesorului său Salini. Trec câteva săptămâni, iar Fuortes revine la supervizare pe 12 octombrie pentru o audiere foarte importantă în care CEO-ul a explicat foarte clar starea suferinta serioasa in care se varsa conturile al Rai, mai ales dacă se referă la angajamentele pe care este chemat să le onoreze.
Tot în acest caz, acestea sunt aceleași remarci dureroase exprimate deja de Salini cu câteva luni în urmă și binecunoscute tuturor parlamentarilor când a declarat că „Din acest motiv este acum de neamânat să se stabilească condițiile pentru a stabili dacă perimetrul Serviciului Public poate rămâne neschimbat, cu menținerea angajamentelor care decurg din Contractul de prestări servicii așa cum sunt definite într-un context economic și financiar care nu mai este actual, sau dacă în schimb preda pe Rai la o re-perimetrare în ansamblu (și în termeni de ocupare a forței de muncă, cu inevitabile repercusiuni sociale), cu o probabilă scădere a rolului central jucat de concesionarul serviciilor publice de radio și televiziune în sprijinirea sectorului de referință precum și impactul inevitabil asupra întregii industrii culturale și audiovizuale italiene. ”.
Salini a declarat clar într-o scrisoare adresată președintelui Autorității de Supraveghere, Alberto Barachini, din 20 octombrie 2020: „În contextul evidențiat pe scurt mai sus, evoluția inerțială a rezultatelor pentru perioada de patru ani 2020-2023 evidențiază o situație economico-financiară. situatie tind să fie nesustenabile".
Prin urmare, premisa fundamentală, adică principala urgență cu care se confruntă Rai este de natură economică/financiară: ce este capabilă să producă în raport cu resursele de care dispune și cum/unde pot face investițiile necesare dezvoltării sale și să facă față din ce în ce mai intense. competiție. Dar tema resursei este doar complementară și contextuală încă două „urgențe” care afectează Serviciul Public: prima este de natură reglementară, iar a doua de natură tehnologică.
La nivel de reglementare, aprobarea cunoscutului este în curs de dezvoltare actul guvernamental 288 (Dispoziții comunitare referitoare la adaptarea și coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind furnizarea de servicii media audiovizuale). În ultimele zile, atât Comisia de Lucrări Publice a Senatului, cât și cea de Cultură a Camerei au aprobat avizele obligatorii, dar fără caracter obligatoriu, destinate Guvernului pentru aprobarea măsurii. Este un subiect care, de fapt, redefinește liniile precedentului TUSMAR (Textul Consolidat pentru Radio și Televiziune) rezultat din Legea Gasparri din 2004 care a indicat perimetrul resurselor interne ale SIC (Sistem Integrat de Comunicații) și, prin urmare, implică întreg lanțul de aprovizionare al pieței audiovizuale naționale (vezi declarațiile recente ale lui Giancarlo Leone, președintele APA cu privire la fondurile destinate producțiilor naționale și poziția exprimată de Netflix Italia cu declarațiile Eleonora Andreatta). În acest nou pasaj, cel puțin un punct este de mare importanță în conturile viitoare ale Rai, oriunde și-ar dori să fie. revizuirea cotelor de aglomerație publicitară ceea ce, de fapt, ar penaliza Compania în comparație cu concurența. Vom vedea acum dacă și cât de mult va putea sau dorește Guvernul să pună în aplicare recomandările exprimate de parlamentari.
În plus, încă în ceea ce privește „turbulența” reglementară, este necesar să ne amintim că au fost prezentate diverse propuneri pentru reforma guvernării Rai din aproape toate partidele si care acum incearca, cu greu, sa readuca pe o singura pista. O întreprindere foarte dificilă cu riscul real de a se bloca în vremuri poate mai lungi decât cele ale actualei legislaturi. Scopul este să revizuirea Legii 220 din 2015 cu care centrul de greutate al controlului asupra Companiei s-a mutat de la Parlament la Guvern.
Problemele legislative sunt inevitabil legate și împletite cu cele economice unde se pune întotdeauna aceeași întrebare: cum sunt folosite resursele pe care le are Rai, fie ca provin din taxa de licenta sau din publicitate? Tocmai aceasta este întrebarea pe care comisarii de supraveghere i-au pus-o lui Fuortes: „Ce serviciu public intenționați să-i propuneți?”. Acesta este miezul problemei: actualul Rai nu este și nu poate fi ceea ce a fost într-o altă eră geologică, când nu exista internet și nimeni nu și-a imaginat răspândirea OTT-urilor cu diversele Netflix & Co. După cum am menționat, mai întâi Salini și apoi Fuortes au spus clar că, cu resursele actuale și cu perspectivele incerte care pot fi întrezărite, va fi foarte dificil să susții perimetrul angajamentelor pe care companiei i se cere să le facă.
Ce să faci atunci? În ultimele zile, Ad Rai a precizat clar natura acestor resurse: „În reducere. Instabil și nesigur. Imprevizibil și afectat de variabile exogene” și prezentat patru „propuneri modeste”:
- „Recunoașterea integrală a resurselor de taxe, eliminând actuala reținere de 110 milioane euro
- Remodularea limitei pentru fiecare parametru la 8% în 2022 și când este complet operațional
- Anularea taxei de concesiune la chiria ordinară
- Extinderea domeniului de aplicare a taxei la dispozitivele multimedia (cu măsuri corespunzătoare)”.
După cum se vede, acestea nu sunt în niciun caz propuneri inofensive și nedureroase atunci când se face referire la impacturile care suntîntreaga piață audiovizuală (vezi taxa de licență care ar trebui plătită pe dispozitivele capabile să primească programe Rai, precum și amenințarea percepută de scădere a fondurilor destinate publicării care a stârnit atâtea controverse). Mai mult, întotdeauna în ceea ce privește taxa de licență, trebuie să ne amintim de intimidarea nesfârșită privind reducerea, desființarea sau revenirea la impozitarea generală a acesteia, așa cum s-a auzit adesea de la diferite partide politice (de la PD la Ligă).
În sfârșit, tot vorbind de taxă, cântărește un avertisment de la Bruxelles, care deocamdată pare adormită, dar nu complet dezamorsată: revenirea la plata acestuia cu vechea metodă a bonurilor de plată poștale, o perioadă în care evaziunea la plată era de dimensiuni semnificative. Această temă a apărut în luna mai a anului trecut când, citind cu atenție indicațiile din reglementările comunitare privind concurența, a reieșit că companiile furnizoare de energie electrică nu ar trebui să mai încaseze taxe care nu provin direct din activitatea lor (iar taxa de licență Rai s-ar încadra în aceste).
În cele din urmă, Rai se află în mijlocul unei transformări epocale care preocupă frontul tehnologic. După cum se știe, faza de întrerupere a codificării MPEG-20 a început pe 2 octombrie, în vederea tranziției la DVB-T2 programată pentru anul viitor. Este vorba de intrarea în noua lume a difuzării semnalelor audiovizuale sub semnul opoziției frontale dintre difuzare și bandă largă, dintre viziunea liniară și neliniară. Nu puțini sunt cei care o vădsau sfârșitul digitalului terestre până la sfârșitul deceniului în favoarea unui model de producție, editorial și tehnologic, bazat în principal pe difuzarea prin rețea. Cu ce resurse este capabilă Rai să susțină acest efort, atât din punct de vedere economic, cât și cultural? Fuortes însuși și-a amintit asta „nativii digitali din Rai” sunt puțini iar vârsta medie a angajaţilor este foarte mare.
Așadar, rămâne o puternică nedumerire asupra faptului că acest „model organizațional”, în aceste contingențe specifice pieței, poate constitui și permite acel pas înainte capabil să pună Rai pe drumul dezvoltării sale. Salini a avut dreptate și actualul CEO a reiterat-o bine: în acest context firma are putine perspective și, din ce în ce mai mult, va fi capabil să realizeze unele economii și poate să astupe unele găuri bugetare, dar este mult mai mult decât să-ți imaginezi cum să concureze cu concurenții săi formidabili.
În cele din urmă, „reforma pe genuri” ridică vălul pe un nerv brut foarte delicat care nu privește doar firma Rai: informatia. După cum am menționat mai devreme, atât Planul de afaceri încă în vigoare, cât și Contractul de servicii prevăd în mod explicit nevoia de a aborda „remodelarea ziarelor" și adoptarea unui proiect editorial pe acest subiect care are în vedere crearea unui NewsRoom despre care se vorbește de ceva vreme fără să se împace vreodată cu el.
Așadar, cea care tocmai a început apare ca o reformă trunchiată a unei componente editoriale de o importanță fenomenală. Suntem în ajunul unor termene instituționale importante care prevăd alegerea noului Președinte al Republicii și perspectiva unui vot parlamentar care poate nici măcar nu este foarte îndepărtat și pare greu de imaginat că „politica” lasă un instrument de influență. se strecoară sub nasul ei de o asemenea importanţă. Documentul aprobat în ultimele zile s-a limitat la lansarea unei direcții „de profunzime” fără a-și preciza în continuare sarcinile și obiectivele editoriale. Sunt așteptați săptămâna viitoare denumirile aferente, cu inevitabilele controverse, care au început deja, care vor apărea imediat ce se vor anunța numele.
Deseori se spune că Rai este oglinda țării si/sau invers. Cine știe, poate că este adevărat.
