În timp ce ziarele, televiziunea și rețelele sociale se ocupă zgomotos de imigrație, TAV e CBI, merge în tăcere calea unor reforme constituționale care vor putea modifica substanțial și profund funcționarea instituțiilor noastre și a democrației noastre.
Puțin sub radar, dar cu o anumită viteză, Parlamentul lucrează astfel la proiectul de lege de revizuire a constituționalității care urmărește în mod explicit acel model de „democrație directă” la care Mișcarea 5 Stele, la constituirea guvernului, chiar i-a cerut (și a obținut!) pentru a numi Ministerul Reformelor Instituţionale. Pentru Mișcare, așadar, acesta este modelul instituțional pentru care să luptăm (prevăzut pe scară largă, pe de altă parte, de tatăl și fiul Casaleggio). Democrație directăminte; Nu democrația participativă, acest din urmă model la care actualele articole 71 și 72 din Constituție se referă, respectiv, la proiectele de lege de inițiativă populară și referendumul abrogator. Este cu siguranță adevărat că, în timp ce instituția referendumului abrogativ a fost folosită pe scară largă și a devenit, în diverse perioade ale istoriei republicane, instrumentul marilor bătălii civile și politice, inițiativa legislativă populară a fost aproape ignorată. Ambele institute ar necesita cu siguranță o intervenție extraordinară de întreținere care să le redea vitalitatea și eficacitatea: o revizuire a cvorumului pentru referendumul abrogativ care, odată cu regimul actual, a frustrat adesea participarea a milioane de cetățeni la consultarea referendumului și o obligație stringentă a Parlamentului de a se exprima și de a delibera asupra problemelor ridicate de inițiativa populară.
Cu toate acestea, reforma, deja aprobată de Comisia pentru Afaceri Constituționale a Camerei - și care va fi aprobată în curând și de Cameră - este cu totul altceva modifică articolul 71 din Constituție cu scopul (AC1173 A) de a introduce referendumul proactiv. Textul inițial s-a îmbunătățit ușor datorită activității Comisiei pentru afaceri constituționale care, paradoxal, chiar cu această ocazie a confirmat importanța acelei lucrări de studiu aprofundat, comparație, corectare, evaluare a impactului care este tipică activității parlamentare. Conform noului mecanism, toate proiectele de lege prezentate de cel puțin 500.000 de alegători trebuie să fie aprobate de Parlament. Rețineți: Parlamentul are obligația să nu le discute, ci să le aprobe. Prin urmare, ipotetic, Parlamentul care a creat o majoritate de centru-dreapta ar fi obligat să aprobe o propunere inspirată de obicei din valorile și obiectivele unei alte alinieri politice.
Dacă Parlamentul nu aprobă, atunci se organizează un referendum; dacă atunci Parlamentul aprobă textul de inițiativă populară prin introducerea de modificări, atunci referendumul ar viza cele două texte, cel promovat de cetățeni și cel parlamentar. Un mecanism absolut destabilizator: nu numai, așa cum au subliniat mulți avocați constituționali, ar exista o opoziție continuă între Parlament și popor atât asupra opțiunilor de bază inerente proiectelor de lege individuale, cât și asupra posibilelor lucrări de ajustare, raționalizare efectuată de Parlament pe textul de inițiativă populară, lucrare care ar fi acuzată imediat și irevocabil de manipulare tehnocratică a voinței populare. Mai mult, prin propaganda rețelelor de socializare s-ar sublinia o modalitate simplificată și superficială, demagogică și populistă de a discuta problemele individuale, o modalitate care inevitabil ar trage și Parlamentul de teamă să nu piardă contactul cu poporul și legitimitatea acestuia.
Pe plan politic, efectul ar fi acela al unei constante fibrilaţii şi precarări continue a Parlamentului, pus continuu în comparaţie cu poporul şi cu verificarea armoniei acestuia cu sentimentul popular. Cu riscul de a fi nevoit să remarcă asta majoritatea politică care guvernează țara nu este o majoritate în rândul oamenilor. Evident că niciun Parlament nu ar putea legifera în mod realist cu altă perspectivă decât cea imediată de astăzi și să opteze pentru alegeri serioase, făcute în interesul țării dacă sunt privite pe termen mediu, dar nepopulare în viitorul imediat. În acest fel, una dintre marile probleme ale sistemului nostru politic și instituțional, inerentă instabilității guvernelor, majorităților și direcției politice, ar deveni o patologie nesustenabilă pe termen lung.
Este adevărat că în cadrul examinării în Comisie s-au îmbunătățit unele aspecte privind, în special, cvorumul pentru aprobarea referendumului proactiv (care acum este stabilit la un sfert din cei cu drept de vot) și în încredințarea Curții Constituționale. sarcina unei verificări (preventive) a admisibilității propunerilor de lege populară, verificare de efectuat, de altfel, cu respectarea unor criterii – indicate de legea însăși – care sunt extrem de instabile. Dar în acest fel, întrucât acel text pentru Parlament va fi neschimbabil, luați-l sau lăsați-l, va exista un fel de coresponsabilitate politico-legislativă a Curții Constituționale care va fi contribuit la autorizarea din timp a aprobării unor norme discutabile.
Nu există nicio îndoială că calitatea legislației, care este deja foarte slabă, ar suferi o nouă prăbușire. Ca să nu mai vorbim de profilurile financiare și de hedging care ar trebui indicate de către promotori, care va fi foarte puțin probabil să poată cuantifica costurile directe și indirecte ale unei prevederi legislative și să urmărească mijloacele de acoperire financiară în buget. Operațiuni care necesită un nivel de cunoaștere a bugetelor publice și de tehnici oarecum sofisticate și care, tocmai din acest motiv, se definesc pe parcursul procesului legislativ prin relația și comparația dintre Guvern și Parlament care recurg la aparate și structuri suport de înaltă profesionalitate.
Până în prezent, doar un număr mic de constituționaliști au contrastat cu argumente clare și tranșante o propunere care, aparent, pare să lărgească spațiile democratice prin lărgirea instrumentelor de participare populară la activitatea instituțiilor și creșterea incisivității acestora. Cu toate acestea, unelte foarte furtive, pentru că, în spatele acestei înfățișări, ele își ascund adevărata natură: adică aceea de a fi un șargător, o pârghie pentru aruncă în aer mecanismele delicate ale democrației reprezentative iar forma parlamentară de guvernare deja fragilizată și pusă la încercare de incapacitatea claselor conducătoare, în ultimii douăzeci de ani, de a introduce reforme care, prin eficientizarea instituțiilor, să le întărească și legitimitatea populară. Întrebarea este gravă și serioasă pentru că până acum nu știu că în lumea occidentală există sisteme democratice care sunt guvernate doar prin forme de democrație reprezentativă. Dacă modelul care inspiră guvernul schimbării este cel sud-american atât de iubit de Di Battista, atunci aceasta este o altă poveste.
Prin urmare, nu este o mică reformă, ci o schimbare care, dacă va fi aprobată, va avea un impact puternic asupra întregului sistem constituțional. Deci e bine să discutăm pentru că această conștientizare crește la italieni.
°° Autorul a fost ministru al afacerilor regionale în al doilea Guvern Prodi și vicepreședinte al Senatului
