„Rămân convins că clasa conducătoare germană rămâne fidelă unei viziuni pro-europene, dar situația este obiectiv complexă și nu ne putem gândi că Germania își va asuma datoriile întregii Europe: fidelitatea ei față de europenism depinde foarte mult și de noi. și asupra comportamentelor noastre. Dacă suntem virtuoși, nemților le va fi și mai ușor să apere proiectul european”. Acest lucru este susținut de Alessandro Profumo, bancherul italian care poate cunoaște cel mai bine Germania, clasa sa conducătoare și sistemul său economic și financiar.
În Germania, odată cu achiziționarea Hypovereinsbank în 2005, Profumo a construit o piatră de hotar în transformarea Unicredit într-o mare bancă europeană și, tot pentru că descende dintr-o bunica venită din Germania, a fost întotdeauna considerat cel mai german dintre bancherii noștri. . CEO Unicredit până în urmă cu un an, Profumo, care între timp a fondat firma de consultanță Appeal Strategy & Finance, are idei precise despre scenariile de criză și despre importanța rolului Germaniei.
Iată punctul lui de vedere în acest interviu acordat FIRSTONLINE.
FIRSTONLINE – Dr. Profumo, criza greacă și riscul de neplată continuă să mențină anxietatea piețelor, dar toată lumea se uită la Germania și la votul Parlamentului german de la sfârșitul lunii privind fondul de salvare, știind că soarta euro și Europa sunt în mâinile germanilor. Cum crezi că se va termina și la ce să ne așteptăm?
PROFUMO – Cred că clasa conducătoare politică și economică germană are o idee clară asupra complexității situației. Dar sunt la fel de convins că nu și-a abandonat deloc viziunea pro-europeană și că nu au nicio intenție să strice euro și întreg proiectul european.
FIRSTONLINE – Clătirile lui Merkel cu privire la criza greacă, cum ar fi strigătul și demisia lui Jurgen Stark de la BCE privind achiziționarea de obligațiuni guvernamentale italiene și spaniole, oferă totuși o altă lectură a orientărilor germane: nu crezi?
PROFUMO – Este adevărat că s-au făcut greșeli, mai ales în gestionarea lentă și neclintită a crizei grecești și este la fel de adevărat că în fața unei situații complicate precum cea actuală este absolut firesc să existe o dialectică. si in Germania. Dar ideea este alta: Germania, în actuala sa majoritate, rămâne ancorată de euro și de Europa, dar nu poate accepta comportamentul nonșalant de hazard moral din partea altor țări. Tocmai aceste comportamente indisciplinate în ceea ce privește stabilitatea financiară pun în dificultate europenismul Germaniei și este greu să dai vina pe germani atunci când întreabă de ce ar trebui să plătească pentru aventurile altora.
FIRSTONLINE – Un lucru este judecata morală, iar altul este logica politică. Preluarea crizei grecești și costurile acesteia sau sprijinirea BTP-urilor și a Bonos-ului poate fi neplăcută, dar chiar și pentru germani poate fi răul mai mic, deoarece eșecul monedei euro ar fi o lovitură foarte gravă și pentru Germania: nu crezi?
PROFUMO – Toate adevărate, dar nu se poate crede realist că Germania va prelua datoriile întregii Europe. Lăsând la o parte judecățile morale, ar fi o operațiune nesustenabilă și pentru germani. Cu toate acestea, există un lucru pe care îl pot face țările care se plâng de o slăbire a europenismului german.
FIRSTONLINE – Ce?
PARFUM – Asumarea unui comportament mai virtuos în managementul crizelor, în special în ceea ce privește reducerea datoriei publice și susținerea creșterii. În felul acesta ar oferi Germaniei o bancă pentru relansarea politicii europeniste și ar găsi-o la rândul lor. Repet: situația actuală este foarte complicată și noi și germanii trebuie să facem un efort să ne înțelegem fără prejudecăți și părtiniri.
FIRSTONLINE – Recent, fostul cancelar Kohl a spus că de ceva vreme Germania nu mai este de încredere, pentru că lumea nu înțelege unde vrea să ajungă și dacă chiar vrea să apere pe deplin euro sau se gândește să certifice ceea ce este deja în realitate, și anume un sistem monetar dublu euro, unul pentru țările virtuoase ale UE și unul pentru cele mai indisciplinate care ar include și Italia: ce părere aveți?
PROFUMO – Nu cred că majoritatea clasei conducătoare germane are în vedere soluții alternative la euro, care rămâne și varianta preferată pentru Germania. Acest lucru nu exclude ca, dacă situația s-ar complica și mai mult, s-ar putea întâmpla opusul a ceea ce se crede acum. În orice caz, aș vrea să spun că o dialectică internă germană asupra strategiilor de urmat este complet firească și este adevărat că actualul summit politic a arătat un deficit de conducere, dar mi se pare deplasat faptul că în Italia sau în alte părți ale Europei se așteaptă să le dea nemților o lecție: mai întâi să ne uităm în oglindă și să ne facem temele, nu avem calificări pentru a-i învăța pe germani ce ar trebui să facă.
FIRSTONLINE – Cu toate acestea, demisia controversată a lui Stark de la BCE mărturisește că și în Germania există o ciocnire acerbă între șoimi și porumbei în privința gestionării crizei și a viitorului euro: cine va câștiga?
PARFUM – Nu-mi place să citesc dialectica prezentă în Germania ca o ciocnire între șoimi și porumbei. Este o caricatură care nu surprinde cu exactitate starea dezbaterii în curs în fața unei crize globale fără precedent. Cu siguranță au existat fluctuații în gestionarea ajutorului acordat Greciei care au întârziat prea mult timp deciziile, dar nu este vorba de șoimi și porumbei. Rămâne de dorit pentru toată Europa ca, odată ce obiectivele și sacrificiile au fost decise, să procedăm într-un mod mai rapid și mai incisiv, fără a începe urmăriri care nu se termină niciodată. Cu toate acestea, a descărca vina pe unul sau pe altul este un joc prea ușor: fiecare trebuie să își facă partea.
FIRSTONLINE – Dacă, din nefericire, Grecia rămâne în default, ce se întâmplă cu băncile germane care sunt pline de obligațiuni guvernamentale grecești?
PARFUM – La început băncile germane ar fi capabile să reziste efectelor defaultului, chiar dacă cu pierderi mari. S-a calculat că anularea deja realizată pentru sistemul bancar european decurgând din criza grecească este de ordinul a 20-25% din expunerea totală. Dar adevărata problemă ar apărea imediat după: din a doua zi după falimentul Greciei, piața ar începe să se întrebe cine este următoarea victimă și al cui rând este următorul default cu un efect de domino devastator pentru toată lumea.
FIRSTONLINE – Și în acel moment?
PARFUM – Nu trebuie să ajungi în acel punct. Trebuie să planificăm din timp și să nu uităm niciodată că a face falimentul Greciei ar fi o nebunie cu costuri economice și politice impresionante. Ar fi o lovitură foarte dură și mortală nu numai pentru Grecia și pentru bănci, ci și pentru euro și pentru Europa. De aceea, prioritatea nu poate fi decât una: salvarea Greciei pentru salvarea euro.
FIRSTONLINE – Dincolo de efectele crizei grecești, care este starea de sănătate a sistemului bancar german astăzi?
PROFUMO – Este un sistem foarte complex care funcționează cu două viteze și care își are punctul slab în așa-numitele Landesbanks, băncile Lănderului controlate de puterea publică, care nu mai au un model de afaceri sustenabil și, prin urmare, nu mai sunt. în picioare.deoarece sunt împrumutători de capital pe termen mediu și lung dar nu dispun de finanțare adecvată. Ar avea nevoie de privatizări și agregari cu casele de economii, așa cum sa întâmplat la noi. Apoi sunt Deutsche Bank și Unicredit, în timp ce restul sistemului bancar este practic public. Paradoxul Germaniei este că are cel mai puternic sistem industrial din Europa și cel mai slab sistem bancar.
FIRSTONLINE – Cel puțin în domeniul bancar, Italia este mai bine decât Germania?
PARFUM – Cu siguranță că da. Am început să privatizăm și să modernizăm sistemul cu legea Amato-Ciampi și apoi am făcut multe fuziuni și achiziții interne și externe care au dus până la urmă la crearea a doi campioni europeni.
FIRSTONLINE – Domnule Profumo, pe baza experienței dumneavoastră de bancher care a construit prima bancă internațională italiană făcând un salt calitativ în Germania, ce apreciază comunitatea financiară germană și ce ne irită pe noi italienii?
PARFUM – Ei apreciază creativitatea noastră, dar critică dezordinea noastră instituțională și calitatea proceselor noastre de luare a deciziilor. Și nu sunt complet greșite.
