Oricine speră că posibilul acord între țările producătoare discutat în ultimele zile poate face să crească prețul petrolului în câteva zile, rezolvând dintr-o lovitură toate problemele care au explodat în fața ochilor piețelor internaționale, se amăgi. Aurul negru cu greu va putea recupera terenul pierdut în 2016. O revenire, dacă este ceva, va avea loc abia în 2017. Pentru acest an ne putem pune sufletele în pace.
Aceasta este predicția lui Leonardo Maugeri, fost director de strategii la Eni, care este acum profesor asociat la Harvard. Același om care în 2012 a prezis scăderea prețurilor care are loc astăzi. La acea vreme, unii îl spuneau nebun, alții doar zâmbeau și ignorau ce spunea. Au fost anii celor 100 de dolari barilul, o perioadă în care nimeni nu s-a îngrijorat de efectul pe care l-ar fi produs dezechilibrul dintre cerere și producție care exista de ani de zile. Câțiva ani mai târziu, a venit prăbușirea, ca un ceas.
Astăzi Maugeri revine să-și spună cuvântul despre petrol și, în raportul „The Global Oil Market: No Safe Haven for Prices” explică bine motivele pentru care să ne facem iluzii despre o revenire bruscă a prețurilor, până în prezent, nu ar avea sens. „În ciuda scăderii prețurilor, producția actuală de petrol pare să sfideze legile gravitației și ale economiei, continuând să crească”, scrie expertul.
Încă o dată, principalul motiv al acestei contradicții constă în faptul că, în timp ce multe țări și tot atâtea companii își anunță reduceri ale bugetelor viitoare de cheltuieli, puține au decis să procedeze în mod concret cu reduceri paralele de producție pentru proiectele deja în derulare. Rezultatul este că, în ciuda tuturor, dezechilibrul dintre cerere și ofertă continuă să crească.
Mulți speră că furtuna s-a terminat, că în 2016 cererea de aur negru va crește suficient pentru a reduce unele dintre excesele create de-a lungul anilor. „Dar pare puțin probabil. Consumul – precizează clar Maugeri în raport – va crește din nou, dar în mod realist nu va atinge nivelul necesar eliminării surplusului de producție, care a ajuns la aproximativ trei milioane de barili pe zi”.
O adevărată reechilibrare ar putea avea loc doar dacă producătorii decid să implementeze reduceri considerabile, ipoteză însă pe care nimeni nu pare să fie dispus să o aplice în realitate. Mai ales în ceea ce privește Iranul, a revenit din nou în joc după ani de izolare și s-a opus în mod deschis reducerii considerabile a aprovizionării cu petrol.
Potrivit lui Maugeri, situația s-ar putea schimba doar dacă țițeiul atinge noi minime, în jur de 25 de dolari barilul. Dar chiar și în acest caz, înregistrarea negativă ar trebui menținută pentru o anumită perioadă de timp. Numai acest lucru ar împinge probabil producătorii să facă ceva și să reconsidere semnificativ cotele de producție.
Lunile următoare vor fi importante pentru a clarifica ce scenarii viitoare s-ar putea deschide pentru aurul negru. „Volatilitatea va rămâne o caracteristică cheie a piețelor”, spune Maugeri. Primăvara, o perioadă în care cererea crește în mod tradițional în corespondență cu cererea mai mare din sectorul transporturilor, ar putea da iluzia unei redresări, la fel cum producția mai scăzută a Statelor Unite și a altor producători precum Venezuela „ar putea convinge piețele că cel mai rău s-a terminat”.
În realitate, avertizează profesorul de la Harvard, acesta va fi cel mai delicat moment pentru că ar putea „frâna acțiuni mai decisive ale țărilor producătoare care s-ar putea convinge că piața revine în sfârșit la normal și că nu este nevoie să caute o acord dificil privind reducerile de producție”. Ceea ce ar fi o greșeală foarte gravă.
Pe scurt: singura speranță că prețul aurului negru va crește din nou în 2016 este că va avea loc o adevărată explozie a cererii, puțin probabilă având în vedere criza chineză, printre altele. În caz contrar, primele semne reale de îmbunătățire se vor concretiza abia în 2017, cu condiția ca cineva să decidă definitiv și cu adevărat să facă ceva.
Atașamente: Global petrol 2016
