Cu știri care nu erau știri poți să umpli o carte. Pentru a face acest lucru, cu privirea critică a cuiva care a lucrat ani de zile în domeniul informației, a fost Luca Sofri, „de altfel” (cum este definit pe termen lung puțin iritant) directorul Il Post, care, intervievat duminică seara de Fabio Fazio în cadrul emisiunii „Che Tempo che fa”, a vorbit despre ultima sa carte, „Știri care nu au fost”, mai exact.
O colecție de știri bizare, false, inventate și neverificate care, așa cum se spune pe site-ul Post, „spun un fel de realitate paralelă alcătuită din alarme nesăbuite și periculoase, știri false ridicole, bizare sau rituale, precum moartea lui Fidel Castro”. , care a devenit ca moartea bunicilor elevului nestăpânit.
O colectie care te face sa zambesti pana iti dai seama ca jocul nu mai este un joc (nu a fost niciodata) si ca, pe masa, in loc de un divertisment pentru insideri, se afla relația jurnalismului cu subiectul său, cu publicul său și cu nucleul care îi permite să existe, credibilitatea sa.
Pe masa inculpaților, în aceste discursuri, ajunge adesea internetul, care prin tinerețea și însăși natură (fiecare își poate spune cuvântul pe internet, fără să existe un „control editorial”) este considerată nesigură, o mare magnum entropică în care cititorul naufragia confuz, nu foarte blând.
Dar ucigașul nu este niciodată majordomul și nici măcar mijloacele. În cadrul web-ului putem găsi incubatorul virusului farsă care se răspândește și singurul său antidot, posibilitatea de a verifica știrile și sursele acesteia.
Ceea ce ar fi nevoie cu adevărat, poate, este o mai mare responsabilitate din partea jurnaliştilor (în verificarea şi difuzarea ştirilor) şi o mai mare conştientizare critică din partea cititorului şi ca ambii să accepte, cu umilinţă, că este necesar să se mişte cu prudență într-un teritoriu, informație, care uneori riscă să fie haotică și ostilă. Chiar și pentru internet, fiabilitatea și calitatea reprezintă un punct de referință și distincția între un site și altul este esențială.
