400 de migranți de origine somaleză, etiopiană și eritreană sunt dispăruți pe mare în urma răsturnării bărcii cu care încercau să ajungă pe coastele sudice ale Europei, plecând probabil din Egipt şi îndreptându-se spre Italia. Spectrul unui masacru asemănător cu cel care s-a petrecut cu exact un an în urmă cu scufundarea bărcii de pescuit în largul coastei libiene care a șocat întreg continentul este chiar după colț.
Prima știre despre tragedie vine de la BBC Arabic, potrivit căreia migranții „erau la bordul a patru bărci naufragiate”. Potrivit rapoartelor din presa somaleze, echipele de salvare au reușit să salveze doar 29 de persoane. Ministrul de externe Paolo Gentiloni face apel la calm: „Încercăm să obținem mai multe știri, în special de la autoritățile egiptene. Oricum, acesta este un motiv în plus pentru asta discutați despre „contractul privind migrația” pregătit de Italia”.
Referirea este la propunerea pe care Italia a prezentat-o ieri instituțiilor europene pentru a încerca să rezolve urgența imigrației. Un plan apreciat atât de Comisia Europeană, cât și de diferite guverne ale statelor membre, inclusiv cel din Est, care s-au opus mereu managementului „comun” al fluxului migrator.
Il În schimb, Compactul italian privind migrația propune o abordare diferită: încheierea de „contracte” cu țări terțe, africane in primis, care prevăd debursarea de bani și ajutoare în schimbul angajamentului de blocare a plecărilor în Europa. Un pact care urmează în linii mari planul urmat în urmă cu câteva luni cu Turcia și care urmărește să prevină fenomenul și să nu acționeze ulterior (adică după sosirea migranților).
Potrivit țării noastre, dacă Europa nu reușește să pună capăt plecărilor, toate măsurile propuse până acum, de la redistribuirea automată a solicitanților de azil între cei 28 până la poliția de frontieră și de coastă a UE, nu vor ajuta la rezolvarea problemei, chiar și pentru că Din Libia sosesc mai mulți migranți economici decât solicitanți de azil, persoane care, prin urmare, nu ar avea acces la programul de relocare.
Intrând în detalii Compactul privind migrația prevede implementarea a patru măsuri diferite:
1) înființarea unui fond european de investiții în țări terțe din care să se transfere toți banii pe care Europa îi folosește astăzi pentru ca Africa să fie alocați lucrărilor utile social;
2) crearea de obligațiuni UE-Africa cu scopul de a încuraja investițiile în creșterea și inovarea țărilor africane;
3) să pună în prim plan colaborarea pe migranți, creând misiuni regionale de management al fluxului;
4) managementul migranților economici prin crearea de cote de intrare destinate doar celor care cunosc limba și au urmat cursuri pregătitoare. În sfârșit, compensați costurile țărilor africane care vor adopta dreptul de azil pentru străini.
Pentru a accesa acest program de ajutor, țările de origine și de tranzit vor trebui să se angajeze să reducă fluxurile, cu controale la frontieră și repatrierea celor care nu au dreptul la azil.
În sfârșit, programul stabilește, prin finanțare UE, construirea unui sistem de infrastructură adecvat pentru primirea migranților.
Primirea pozitivă a Comisiei Europene și a țărilor din Est a fost imediat atenuată de Germania care, prin purtătorul de cuvânt al Executivului Steffen Seibert, a respins propunerea cuprinsă în Pactul privind migrația de a recurge la euroobligațiuni pentru finanțarea unei strategii europene comune privind refugiații.
Guvernul german nu vede nicio bază pentru emiterea de titluri de creanță comune pentru finanțarea cheltuielilor pentru politicile de imigrare. Declarațiile lui Seibert nu lasă loc de îndoială: „Știți poziția contrară a guvernului german cu privire la euroobligațiuni”.
