Marco Follini: Berlusconi? „Prieten și dușman al populismului italian: prieten fără să vrea, dușman fără a putea”

Printre multele comentarii curtenesti si conformiste asupra Silvio Berlusconi politice și asupra acelorași antagonisme necritice reflecțiile publicate de „Apăsați pe” și ca de obicei lucid și meditat de Marco Follini, mai întâi aliat și apoi adversar al regretatului fost premier. Mai presus de toate, două judecăți ale lui Follini asupra lui Berlusconi sunt izbitoare. Primul este cel care își amintește ca „showman al politicii italiene” dar în același timp „intolerantă față de aceeași idee de politică, care este aproape întotdeauna un efort minuțios și aproape niciodată o fulgerare bruscă”. A doua judecată a lui Follini care merită atenție este cea care îl reprezintă pe Berlusconi drept „prietenul și inamicul lui populismul italian, prietenul fără să vrea și dușmanul fără a putea, prietenul fără convingere și dușmanul fără posibilitate” cu o „ambiguitate departe de a fi nevinovată care însă acum prezintă factura”. De altfel, explică Follini: „Berlusconi și-a croit drum, tot pe puterea acelui sentiment de anxietate, care a început să se răspândească cu mult înaintea lui (și a televizoarelor lui) dar pe care el însuși a ajuns să-l călărească cu un fel de lejeritate”. Dar apoi „trebuie să fi realizat că același sentiment ar putea deveni o fiară greu de îmblânzit” și a încercat să „tragă frâiele” dar digul explozise deja. Follini are dreptate: judecățile lui sunt foarte împărtășite.