Nervii expuși sunt mai sensibili decât ultimul manevra economica sunt două: ICI-IMU pe primele case și oprirea egalizării automate a pensiilor. La aceste capitole raportorii Pier Paolo Baretta (Pd) și Maurizio Leo (Pdl) ar putea prezenta o un singur amendament la finalul lucrărilor Comisiei de buget din Cameră.
Ipotezele de modificare sunt diferite. Prima taxa de locuinta ar putea fi redusa majorarea fransei cu 200 euro prevăzute de textul iniţial. Se vorbeste de un nou plafon de 300 sau 400 de euro in limita caruia sa se garanteze scutirea de plata. Cu toate acestea, Leo a mers chiar atât de departe încât să ipotezeze „o amânare cu un an” – până în 2013 – a noii taxe. O ipoteză mai complexă este aceea a luării în considerare a valorii efective a locuințelor individuale, mecanism care ar putea permite excluderea locuințelor de lux din deductibilă.
În orice caz, acestea sunt soluții complexe de implementat, pentru că prioritatea numărul unu a Guvernului este mentine soldurile neschimbate a manevrei, iar numai ICI-IMU garantează un venit de aproximativ 3,8 miliarde. Creșterea deductibilei cu doar 100 de euro ar face ca între 1,4 și 1,8 miliarde să iasă în fum. Cu toate acestea, riscurile sociale sunt foarte mari: potrivit președintelui Istat, Enrico Giovannini, cu noua taxă cca. 1,6 milioane de cetățeni italienii ar deveni aflate în risc de sărăcie.
Din acest punct de vedere, un aspect care nu trebuie subestimat este impactul pe care Imu-ul l-ar putea avea asupra economiilor generate de alegerea cuponului forfetar la chirii. Potrivit primelor calcule, în medie ar fi erodați aproximativ o treime din banii pe care până acum italienii reușeau să-i țină în portofel. Dar calculul, desigur, variază semnificativ în funcție de venituri: pentru cei care câștigă peste 55 de mii de euro pe an, pierderea ar fi relativ limitată, în timp ce pentru categoriile medii-scăzute avantajul fiscal s-ar putea chiar evapora cu peste 70%, făcând în unele cazuri să fie inutil – dacă nu chiar dezavantajos – să alegeți cuponul uscat.
Un alt subiect fierbinte legat de impozitarea bunurilor imobiliare este lipsa de implicare a proprietăților ecleziastice, până acum aproape complet scutită de plata ICI. Taxarea caselor deținute de Vatican ar aduce aproximativ trei miliarde de euro pe an în cuferele statului, o cifră care ar reduce considerabil sacrificiile cerute cetățenilor italieni. „Este o întrebare pe care încă nu ne-am pus-o”, a mărturisit premierul, Mario Monti, jurnaliştilor din presa străină. Cu toate acestea, cea mai amară controversă a izbucnit deja pe această temă. Pe net, în piețe, în ziare și acest punct – poate – și în Parlament.
