„Europa 2020” este denumirea dată proiectului strategic lansat în martie 2010 de Comisia Europeană pentru a relansa economia Bătrânului Continent în deceniul de după marea recesiune din 2008-2009.
Odată cu aprobarea proiectului, Uniunea Europeană și-a propus să devină o economie „inteligentă, durabilă și de susținere” pentru a permite statelor membre și continentului în ansamblu să atingă „niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă, productivitate și coeziune socială”.
În practică, inițiatorii strategiei și-au stabilit cinci obiective ambițioase – în domeniile ocupării forței de muncă, inovației, educației, incluziunii sociale și mediului – care urmează să fie atinse până în 2020. Fiecare stat membru și-a adoptat propriile obiective naționale pentru fiecare dintre aceste sectoare. iar ideea a fost aceea de a continua lucrări comune atât la nivel național, cât și la nivel continental pentru consolidarea strategiei și atingerea obiectivelor stabilite până la sfârșitul deceniului. Am depășit acum jumătatea anilor 2010. Au fost ani intensi pentru Europa atât la nivel economic, cât și la nivel politico-social.
La câteva luni după un eveniment de importanță istorică precum „Brexit” și în ajunul unui sezon electoral potențial crucial pentru viitorul continentului, poate fi interesant să facem un bilanț al situației pentru a înțelege dacă, în ce măsură şi cum a pus Bătrânul Continent acele proiecte lansate la începutul deceniului.
Tabelul de mai jos rezumă pentru fiecare dintre sectoarele luate în considerare de „Europa 2020” reperul pe care au fost stabilite obiectivele, nivelul respectivului reper în 2010, situația actuală și ținta stabilită de strategie. Sunt luate în considerare atât datele la nivel continental, cât și cele referitoare la țara noastră (sursa: Eurostat).
Observarea datelor arată că în ultimii ani s-au înregistrat progrese (uneori chiar semnificative) în domeniile inovației, mediului și educației. Emisiile de gaze cu efect de seră au scăzut drastic în avantajul unui consum mai mare de energii regenerabile; rata abandonului școlar a scăzut și ponderea populației cu studii universitare a crescut. În plus, deși încă departe de obiective, resursele alocate cercetării au crescut cu siguranță.
Ceea ce tocmai s-a spus este adevărat atât la nivel continental, cât și în Italia. Pe diverse aspecte, printre care și reducerea emisiilor, și țara noastră s-a descurcat chiar mai bine decât media europeană.
Datele mai arată însă că, în ceea ce privește ultimele două macroobiective stabilite de „Europa 2020”, direcția luată de Bătrânul Continent nu este cu siguranță cea dorită. Nivelul de integrare socială s-a înrăutățit: ponderea persoanelor expuse riscului de sărăcie nu este doar departe de țintă (-20 de milioane), ci chiar a crescut! Acest lucru este valabil mai ales în Italia, unde își asumă dimensiuni dramatice. În mai puțin de zece ani, nivelul compatrioților expuși riscului de sărăcie a ajuns la 17 milioane.
Suntem așadar departe de obiectivul de a avea 2,2 milioane de oameni săraci mai puțini în patru ani decât în 2008. Cifrele privind integrarea socială sunt o consecință directă a tendinței de pe piața muncii, ale cărei date arată clar cum, în condițiile actuale, este va fi greu să atingă o rată de ocupare de 75% până în 2020 și va fi și mai greu pentru țara noastră să atingă ținta și mai puțin ambițioasă stabilită la 67%. Din 2010, nu s-au făcut niciun pas în această direcție și nivelul de ocupare a scăzut efectiv.
Pe scurt, un bilanț parțial al „Europa 2020” evidențiază lumini și umbre. Politicile continentale au contribuit la punerea pe o cale virtuoasă a sectoarelor fundamentale pentru o creștere durabilă și durabilă, precum educația, cercetarea și mediul.
În același timp, însă, Uniunea Europeană a eșuat până acum în politicile sale de creare de locuri de muncă și de integrare socială.
Întrucât coeziunea este un element fundamental pentru o societate, lipsa acestei piese din puzzle-ul european s-ar putea dovedi decisivă pentru viitorul uniunii. Numai cu o inversare a tendințelor din ultimii ani Uniunea Europeană va putea continua să existe și să își justifice rolul și din punct de vedere politic.
