Unul dintre cele mai importante și, fără îndoială, cele mai discutate capitole ale Legii locurilor de muncă se referă la aplicarea noilor reguli ale articolului 18 din Statutul lucrătorilor, valabil în prezent pentru lucrătorii privați, la angajații publici. Conform calculelor Fundației de Studii a Consiliului Național al Consultanților Muncii, în cazul în care noile reguli stabilite prin reforma muncii aprobate de guvernul Renzi ar fi extinse și la muncitorii de stat, economiile ar fi foarte substanțiale.
Analizând fluxurile anului 2014 pe baza comunicărilor obligatorii difuzate de Ministerul Muncii, se descoperă că în sectorul privat în doar douăsprezece luni sunt întrerupte peste 10 milioane de relații de muncă între subordonați și colaborări coordonate și continue. Majoritatea întreruperilor privesc lucrătorii cu durată determinată care își încetează activitatea din cauza expirării firești a termenelor contractuale.
În ceea ce privește disponibilizările, însă, în 2014 au fost în jur de 1 milion. Dintre acestea, 828 mii provin dintr-o concediere economică, în timp ce 89 mii din motive disciplinare (cauză justă sau motiv subiectiv justificat), cifră care reprezintă 8% din total.
Pe baza calculelor Fundației de Studii a Consiliului Național al Consultanților de Muncă, aplicând pe hârtie aceleași procente și celor 3 milioane 233 mii lucrători din sectorul public, fără protecțiile garantate de „vechiul” articol 18, angajații din Administrația Publică care sunt potențial cauze disciplinare s-ar ridica la 21.661.
Având în vedere că fiecare lucrător de stat costă în medie 48.936 de euro pe an, extinderea articolului 18 la sectorul public ar putea economisi mai mult de un miliard de euro pe an.
