Germanii sunt primii care recunosc că campania lor electorală pentru votul din 24 septembrie este puțin „plictisitoare” și că Angela Merkel - care va fi angajată duminică în așteptatul duel televizat cu candidatul social-democrat Martin Schulz - va fi cu siguranță confirmată ca fiind Cancelar pentru a patra oară. Dar dacă rezultatul alegerilor politice germane pare evident, consecințele sunt cu mult mai puțin: cine va fi principalul aliat al guvernului CDU al lui Merkel? Tot SPD sau liberalii? Și ce efect va avea realegerea lui Merkel asupra politicii europene? Acestea sunt probleme care preocupă Italia foarte îndeaproape atât pentru perspectivele șantierului european, cât și pentru politicile economice și de imigrație. De aceea, la votul german FIRSTonline a intervievat-o pe Regina Krieger, corespondent la Roma al ziarului german de afaceri Handelsblatt care cunoaște foarte bine realitatea politică a Germaniei, dar ne cunoaște foarte bine și țara. Iată răspunsurile lui.
Toate sondajele la alegerile din Germania din 24 septembrie sunt de acord că Angela Merkel va câștiga din nou și va câștiga pentru a patra oară scaunul de cancelar, în timp ce partidul ei – Cdu – se va reconfirma cu un mare avantaj ca partidul de conducere din Germania, cu un procent care s-ar putea apropia de 40%: cu excepția surprizelor imprevizibile, jocurile par terminate și întrebările trec la viitoarele alianțe guvernamentale. Merkel se va alia încă o dată cu social-democrații sau va schimba partea în favoarea liberalilor?
„Consensul de 40% pentru CDU este puțin mai departe acum decât era acum câteva săptămâni. Și mulți germani (aproximativ 46%) încă nu s-au hotărât cum să voteze. Iată de ce duelul televizat de duminica viitoare – singurul – va fi decisiv. Potrivit ultimelor sondaje din această săptămână, CDU a scăzut la 37%, ceea ce încă nu va fi suficient pentru ca ea să guverneze singură. Următorul guvern german va fi rezultatul matematicii: o coaliție „negru-galben” a Cdu-Csu cu liberalii va exista doar dacă sunt suficiente voturile și locurile câștigate de cele două partide. O majoritate exprimată de o „coaliție din Jamaica” de CDU, liberali și verzi ar părea mai fezabilă, dar care are însă probleme de înțelegere politică. De data aceasta majoritățile nete vor fi mai dificile, pentru că pe lângă liberali și verzi mai sunt Linke și Afd, deci șase forțe politice. De aceea, este foarte probabil un bis al „marii coaliții”. În orice caz, cancelarul va dicta linia politică în toate cazurile”.
Cum diferă în principal liberalii germani și social-democrații și ce efecte poate avea o coaliție guvernamentală formată din CDU și SPD la nivel politic intern față de una formată din CDU și liberali?
„Pentru social-democrați, cel mai important cuvânt este egalitate. Candidatul Schulz, apropiat al sindicatelor, luptă pentru a stabiliza nivelul pensiei la 48%, pentru a nu mări vârsta de pensionare peste 67 de ani și pentru a garanta o pensie minimă pentru cei care au puțin. Pentru a reduce taxele pentru clasa de mijloc, SPD vrea să majoreze impozitele pentru cei cu venituri mari. În plus, el plănuiește o lege care să pună în aplicare deciziile summitului de la Paris privind protecția climei. Liberalii, în schimb, au un accent foarte diferit: economia liberă, fără stat, fără constrângeri. Ei cer o schimbare în comerțul european către un sistem de piață liberal. Mai radicală în sens liberal este poziția lor față de politica financiară a Europei: scoaterea Greciei din zona euro și dizolvarea Mecanismului european de stabilitate MES. Una peste alta, o nouă „mare coaliție” între CDU și SPD are mai multe în comun. Ca să dau un exemplu: cele două părți sunt de acord cu privire la problema auto și la protecția industriei auto pentru că este simbolul „Made in Germany”, cuvintele lui Merkel. Ambii cer stimulente pentru casarea mașinilor diesel. Deci motoarele diesel fără sfârșit, în ciuda scandalurilor recente”.
În ambele cazuri, ce rol poate juca ministrul de Finanțe Schäuble: va sfârși inevitabil prin a-l reduce sau nu a patra victorie consecutivă a lui Merkel?
„Nu, dimpotrivă, Cancelaria Merkel îl susține mereu și pare clar că și Schäuble va rămâne în postul său în următorul guvern pentru că eu cred că, chiar dacă liberalii ar intra în coaliție în locul social-democraților, ar fi de acord. cu el si cere pentru ei ministerul economiei si energiei, aflat acum in mainile SPD. Schäuble își face treaba ca ministru de finanțe din 2009 și este ținut în mare stima de către germani. În urmă cu doar câteva zile, cancelarul a susținut public propunerea lui Schäuble de creare a unui fond european similar cu FMI”.
Merkel se pregătește să câștige alegerile din septembrie cu chipul liniștitor al unui lider cu experiență dovedită care promite stabilitate în continuitate: succesul ei electoral previzibil exclude complet noutățile la nivel politic intern și internațional?
„Campania electorală este plictisitoare, spun ei în Germania. Sloganul CDU „pentru o Germania în care trăim bine și de bunăvoie” spune totul. Dacă sunt schimbări, le-a anunțat deja: mai multe cheltuieli pentru apărare, dezvoltare economică, poliție, mai mulți bani pentru părinți și impozite mai mici pentru veniturile medii. Toate acestea garantează stabilitate și exact asta cer nemții în aceste vremuri. Nu văd nici spațiu și nici voință pentru reforme majore”.
Totuși, ar putea exista unele știri pe partea germană în ceea ce privește politicile europene atât în vederea relansării integrării europene, cât și în vederea strategiei economice și a posibilității ca, odată cu trecerea celei mai dure fază a Marii Crize, politica economică. a Uniunii Europene poate deveni mai flexibil?
"Da este adevarat. Mai ales că discuțiile cu Franța lui Macron se intensifică, cancelarul a anunțat un nou curs în ceea ce privește integrarea europeană. Un ministru comun de finanțe din zona euro nu mai este un tabu și, în urmă cu câteva zile, a spus da propunerii de a transforma MES într-un fel de fond monetar pentru țările din zona euro. Cât despre flexibilitate, în opinia mea, problema diviziunii culturale Nord-Sud nu a fost încă rezolvată în Europa și nu depinde de alegerile din Germania, ci de multă muncă de apropiere reciprocă care mai rămâne de făcut”.
Câte șanse sunt ca, după noul succes electoral al lui Merkel, UE să avanseze pe terenul euroobligațiunilor și al finalizării uniunii bancare cu un acord pentru garanții la depozitele bancare și câte șanse există ca Germania să fie dispusă să le facă revizuirea Compactului Fiscal? Nu credeți că deschiderile pe aceste fronturi ar putea fi compromisul rezonabil pe care îl acceptă Germania pentru a câștiga președinția BCE pentru Bundesbank după Mario Draghi?
„Ceva se mișcă în Europa. Și toate forțele politice din Germania doresc ca uniunea bancară să fie finalizată într-o zi. Cuvântul Eurobond, însă, rămâne un tabu: CDU-ul lui Merkel este și rămâne împotriva lui, la fel și liberalii. Același lucru este valabil și pentru garanția depozitului bancar, iar aici nemții sunt pe aceeași pagină cu ministrul Schäuble. Unii economiști germani discută o nouă interpretare, „mai blândă” a Pactului Fiscal, pentru a crea mai multă creștere, dar partidul Cancelarului insistă în programul său electoral tocmai pe faptul că regulile „hotărâte împreună” trebuie respectate. Cine va conduce BCE din octombrie 2019, german sau nu, va fi subiect de discuții în următorii doi ani. Mai întâi să vedem ce se schimbă în Europa”.
După alegerile din Germania, ciclul electoral al marilor țări europene se va încheia cu alegerile generale italiene din următoarele luni: în cea de-a patra cancelaritate, cum va vedea Merkel Italia?
„Franța cu președintele Macron este, fără îndoială, pe primul loc pentru Germania. Însă evenimentele italiene sunt urmărite de Berlin într-un mod foarte atent. Ceea ce contează este faptul că Italia este a treia țară ca mărime din zona euro și că industriile de producție sunt destul de asemănătoare. Ultimele date economice italiene sunt pozitive, pare a fi sfârşitul definitiv al crizei, dar persistă temerile în Germania că Italia se va îndrepta către o fază de instabilitate după alegeri. Iar o țară instabilă din punct de vedere politic, poate fără guvern luni de zile, riscă mai multe riscuri economice. De mai multe ori în trecut, cancelarul a sprijinit calea reformei guvernului italian. Și nimeni în Germania nu speră în avansarea forțelor populiste și eurosceptice”.
