Reziliență și repornire. Acestea sunt cuvintele cheie pentru viitorul sistemului nostru maritim-logistic. Aceasta este ceea ce reiese din a șaptea Raport anual „Economia maritimă italiană” de SRM– Centrul de studii legat de Grupul Intesa Sanpaolo – prezentat la Săptămâna Expediției Napoli – eveniment internațional pe problemele portuare, maritime și logistice – axat pe impactul pandemiei asupra transportului maritim, dar își propune și să ofere o viziune strategică pentru viitor, axată pe intermodalitate și sustenabilitate.
Totuși, pandemia nu schimbă doar relațiile economice mondiale din punct de vedere al traficului maritim: disputa comercială China-SUA văzută de pe ruta Pacificului, încetinirea exporturilor către și dinspre China, reducerea pasajelor pe Canalul Suez ca precum şi apariţia rutelor alternative. Toate acestea sunt elemente care influențează scenariile din Marea Mediterană și sistemul portuar al Italiei.
Din acest motiv, este esențial „a investi într-un sistem portuar și logistic eficient și integrat cu rețelele europene – a subliniat el. Massimo Deandreis, Director General SRM – Italia este o punte naturală între Europa și sudul Mediteranei pentru energie și logistică. Recuperarea acestui rol este o prioritate națională – a conchis Deandreis – în concordanță cu interesul european și Fondul de Recuperare”.
Urmează cele mai importante date ale raportului. The transport maritim continuă să reprezinte principalul vehicul pentru dezvoltarea comerțului internațional: 90% din mărfuri se deplasează pe mare. Transportul și logistica valorează aproximativ 12% din PIB-ul global.
Cât despre viitor? Previziunile pentru 2024 estimează o creștere a manipulării containerelor la nivel mondial de 3,5%, până la 951 milioane TEU (Europa +2,3%, Africa +3,3%, Orientul Îndepărtat +3,9%, Orientul Mijlociu +4,5% și America de Nord +2,3%).
Il Marea Mediterană reprezintă în continuare o rută de tranzit privilegiată pentru traficul containerizat, concentrând 27% din cele aproximativ 500 de servicii regulate globale pe navă.
În schimb, impactul Covid-19 asupra Pasajul Suez a produs, în primele 5 luni ale anului 2020, o scădere bruscă a containerelor -15% (datorită încetinirii exporturilor din și către China), parțial echilibrată însă de tranzitele navelor din alte sectoare (petrol +11%, sec +42%).
De asemenea semnificativ este și numărul mare de navigare în gol – rute anulate din lipsă de marfă – care au ajuns la sfârșitul lunii mai 2,7 milioane de TEU (echivalent cu 11,6% din capacitatea totală de depozitare, 7 milioane TEU la nivel global numai pentru 2020). De asemenea grav afectat Inițiative de centură și drum: în valoare de 3,87 trilioane de dolari, aproximativ 20% din proiecte.
Totuși, în același timp a existat și o creșterea transportului feroviar pe ruta China-Europa și invers, atingând recordul de 1.232 de convoai doar în iulie (+68% față de 2019). În Italia, importul-exportul pe mare a fost puternic afectat de pandemie în prima jumătate a anului 2020, înregistrând o scădere de 21%, 11% în tone.
„Faza de urgență a lichidității s-a încheiat – a spus el Iosif Nargi Director regional al Intesa – Trebuie să ne uităm la aspectele structurale care afectează sistemul de afaceri. Este și mai urgent să readucem sectorul maritim-port și logistic în centrul politicilor, pentru că este un instrument esențial pentru competitivitatea companiei”.
