După măsurile de salvare a Italiei, a venit timpul ca cei să crească Italia, recunoscută în sfârșit de toți (de la guvernatorul BCE Draghi la premierul Monti). Dar cum și unde poate crește Italia?
Fără îndoială că a dovedit asta principalul motor al dezvoltării sunt exporturile: în 2011 exporturile noastre au crescut cu 11,4%, până la 376 de miliarde de euro, depășind pentru prima dată volumul exporturilor din 2008 dinaintea crizei. Sigur nu suntem la nivelul Germaniei (ale căror exporturi în 2011 au depășit 1.060 miliarde de euro, tot în acest caz cu +11% față de anul precedent), dar există două diferențe importante: în primul rând, nivelul de competitivitate al industriei germane și specializarea sa sectorială (în sectoare care sunt forțele motrice în economia mondială) sunt, fără îndoială, mai mari; conform sistemului german de sprijin public pentru exporturi și internaționalizarea companiilor, este mai articulat și mai eficient decât al nostru.
Mai mult, cel lipsa de atenţie a ultimelor guverne faţă de vicisitudinile exporturilor noastre o demonstreaza faptul ca, din 2001, comertul international nu a mai avut o pozitie stabila de guvernare, iar de peste 4 ani incoace - cu exceptia scurtului si efemerul interludiu al lui Polidori - nu a existat nici macar un viceministru cu aceste competente ( de fapt, nici măcar un subsecretar în ultimul guvern, nici nu l-am auzit vreodată pe ministrul Passera discutând chestiunea). Cea mai recentă modificare de reglementare în acest domeniu datează din 2009, la o lege care a introdus de fapt un singur instrument – finanțarea subvenționată pentru valorificarea IMM-urilor exportatoare – care a fost și el „înghețat” din lipsă de fonduri încă din decembrie anul trecut. Ultima întâlnire privind problemele comerțului exterior - Statele Generale din octombrie anul trecut - în realitate, așa cum trebuie să scriem atunci, s-a dovedit a fi o paradă destul de inutilă a guvernului de acum amurg Berlusconi. Pe scurt, mesajul pare cam sumbru: haideți să ne înarmam și să plecăm, să exportăm, să vindem în toată lumea, dar să nu vă așteptați să avem în schimb servicii sau ajutor de stat.
Problemele cu care s-a confruntat până acum guvernul Monti (muncă, pensii, fiscalitate, limitarea cheltuielilor și – foarte parțial – liberalizări) au avut prioritate absolută, într-un moment în care țara noastră avea toate privirile lumii îndreptate asupra ei. Dar strategia de creştere trebuie să plece de la o reconsiderare a rolului prezenţei noastre pe pieţele internaţionale. Nu este singura dintre problemele noastre, dar cu siguranță este una dintre cele principale. Am spus deja, tocmai cu ocazia Statelor Generale ale comerțului internațional, ce sunt, în opinia mea, punctele fundamentale pentru un proces de refondare a sistemul nostru de sprijin pentru internaționalizare (vezi articolul „Export și state generale: propunerile noastre"). Mai mult, cheltuielile totale ale acestor intervenții ar fi foarte limitate, mai mici decât multe venituri care ar putea fi obținute, de exemplu, din reducerea costurilor politicii.
Dar orice analiză în această chestiune trebuie să plece de la două considerente de bază.
Primul este că modelul tipic de afaceri care ne poate permite acest salt înainte este cel al "al patrulea capitalism” descris de Franco Locatelli în articolul „Din fericire, există al patrulea capitalism al întreprinderilor mijlocii care rămâne cel mai solid și mai dinamic”. Având în vedere că acesta este vârful de lance al prezenței noastre pe piețele internaționale în toate sectoarele de excelență Made in Italy (celebrele „4As” ale Food, Mobilier, Îmbrăcăminte și Automatizare), nevoia fundamentală este să favorizarea proceselor de agregare şi lanţ de aprovizionare a întreprinderilor mici şi mijlocii, care altfel riscă să rămână la marjele acestor piețe.
Al doilea este că orice nou instrument de reglementare sau de intervenție trebuie să se bazeze nu pe un simplu ajutor financiar acordat întreprinderilor, ci pe capacitatea de a le oferi acestora un acces mai ușor la creditul bancar și de a-și acoperi riscurile de credit și financiare.. Rețetele nu sunt ușoare, iar drumul trebuie identificat împreună, între guvern, instituții, bănci și asociații industriale.
