Mai mult de jumătate dintre italieni sunt convinși că web-ul este o sursă credibilă de informații. Și nu sunt puțini cei care îl consideră mult mai de încredere decât ziarele. Și totuși, în vremuri de criză, mass-media tradițională este cea care generează un cerc virtuos de încredere în instituții. O cercetare Eurobarometru raportată de o scrie Lavoce.info.
Câtă încredere în web
Rețeaua pare să se bucure de o stare de sănătate excelentă în Italia în ceea ce privește fiabilitatea. Cel puțin asta reiese din cea mai recentă analiză Eurobarometru disponibilă pe această temă (Eurobarometrul 82.3), care a monitorizat opinia publică din treizeci și patru de țări europene. Cu 58,2% dintre cetățeni care consideră web-ul drept o sursă credibilă de informații, Italia se află de fapt pe primul loc (locul șase în general) în clasamentul european al celor care își exprimă încrederea în web, chiar și pe primul loc printre satele mari.
Cifra este considerabilă și este cu aproape 10 puncte mai mare decât media europeană (49,1 la sută), cu 18 puncte mai mare decât Spania, cu 23 mai mult decât Germania și cu aproape 30 mai mult decât Marea Britanie și Franța.
Gradul de încredere pe care italienii îl acordă în web este chiar atât de mare încât să fie semnificativ mai mare decât cel de care se bucură presa scrisă, care rămâne pozitiv, dar se oprește la 53,5 la sută. Cel mai surprinzător este însă că 17,6% dintre italieni au încredere în web, dar nu în presa scrisă.
Profilul celor care nu au încredere în ziare
Dar cine sunt ei? Și ce îi diferențiază pe baza datelor Eurobarometru? Majoritatea sunt bărbați, cu vârste cuprinse între 35 și 54 de ani, care sunt interesați de politică și care o discută activ. Contrar a ceea ce s-ar putea imagina, cei care privesc internetul ca „singurul” mediu în care să-și pună încrederea sunt cetățeni din clasa medie superioară, care se declară mulțumiți de viața și munca lor, moderati ideologic și care nu sunt neapărat. Eurosceptici, cel puțin nu mai mult decât media, nici mai anti-imigranți.
Judecata negativă față de lumea jurnalismului vine și de la cetățeni activi civic, care consideră democrația ca o valoare importantă și care, paradoxal, citesc des ziare (de fapt, doar 6 la sută spun că nu).
Pe scurt, în ciuda farselor și teoriilor conspirației (sau poate tocmai din această cauză?), informația dezintermediată a internetului pare să atragă chiar și pe cei care par cu adevărat greu de relevat într-un rol „de exterior”. Ceva care ar trebui să te îngrijoreze? Poate da, din cel puțin câteva motive.
Rolul media tradițională în democrațiile occidentale a fost întotdeauna un subiect mult discutat. Deși unii consideră că ziarele și televiziunea (punând deseori accentul pe tonurile polemice) pot produce dezafecție, în rândul oamenilor de știință socială predomină ideea că mass-media sunt încă capabile să genereze un cerc virtuos de încredere în instituții, sporind sprijinul pentru democrația de regim al acelor cetățeni civici care sunt parte integrantă a sistemului.
Acest lucru este valabil și, dacă nu mai presus de toate, în perioadele caracterizate de apariția unor scandaluri de natură politică, precum cea pe care o trăim în Italia și nu numai. În special, un studiu recent arată cum presa, în vremuri de criză, dă vizibilitate și punctului de vedere al elitelor democratice acuzate. Se garantează astfel un spațiu de răspuns la critici și difuzarea contraargumentelor permite, în anumite împrejurări, contracararea detașării generale din partea cetățenilor, până la restabilirea, într-un mod surprinzător, a unui grad mai ridicat de susținere pentru democraţie.
Pe web, dimpotrivă, tinde să prevaleze resentimentele față de instituțiile afectate de scandaluri. Cu alte cuvinte, ajungem să dăm loc – fără echivoc – opiniilor „negative” și știrilor care produc adesea un fel de „efect de ecou” care alimentează sentimentele antipolitice și dezafecția generală (chiar și la cei care sunt inițial nemulțumiți și a fost) .
Negativitatea mai mare indică faptul că rețeaua este într-un sens metateoretic „rea”? Nu neaparat. Lăsând deoparte orice tentație a determinismului tehnologic, datele discutate aici nu fac decât să ne reamintească cât de important îl joacă jurnalismul în democrații, în toate variantele sale, inclusiv în cele „lichide”.
Înțelegerea motivelor pentru care aproape unul din cinci italieni nu mai are încredere în presă, ci în schimb are încredere – cel puțin aparent – în oracolul internetului este o provocare care nu este deloc banală.
