În urmă cu doar câteva zile, pe 8 septembrie, președintele Nicolae Sarkozy inaugurase ultima dintre numeroasele linii de mare viteză care au făcut TGV-ul celebru în toată Europa: Rhin-Rhone. În discursul său, Sarko a subliniat marele succes al trenului iubit de toți francezii: „TGV-ul este Franța. Și este efortul tuturor. Trenul este iubit de oameni și le aparține tuturor, fără deosebire”.
În afară de tonurile hotărât gaulliste ale discursului, Sarkozy, în timp ce aducea un omagiu cuvenit trenului care este o icoană a progresului tehnologic și a eficienței serviciului public francez, a uitat totuși să menționeze muntele de datorii pe care statul le-a moștenit de la managementul TGV-ului în acești 30 de ani. Management dezastruos cel puțin, și exact proporțional cu numărul de pasageri, în continuă creștere: din 1981, de fapt, peste 1,7 miliarde de pasageri au urcat la bordul simbolului excelenței industriale. Și fără accidente. Pe scurt, un adevărat plebiscit.
Dar cât costă toate acestea Statul, și deci și cetățenii înșiși? Conform rapoartelor Provocări.fr, aproape am ajuns 40 miliarde de euro. datoria Rețelei Feroviare Franceze (RFF) era deja în jur de 1997 de miliarde în 20, în timp ce în 2011 era aproape de 30 de miliarde. La care trebuie adăugată și datoria de 9 miliarde a SNCF, cealaltă companie care gestionează traficul. În ciuda acestui fapt, RFF continuă să construiască și să investească: în 2012 vor fi 4 șantiere noi, TGV Est, Tours-Bordeaux, Le Mans-Rennes, Nimes-Montpellier, pentru o cheltuială totală de 15 miliarde de euro! Si mai dezarmant daca ai in vedere ca rutele parcurse nu sunt cele ale marilor orase, deci nu se poate astepta la un flux mare de pasageri.
Același europarlamentar Hervé Mariton, de la Comisia de Finanțe, a spus că traficul de pe Tours-Bordeaux abia va acoperi 50% din costul acestuia. Cum intenționează acum companiile în cauză să rezolve problema? Evident, făcând-o să cântărească direct pe pasagerii înșiși, cu creșteri de bilete de aproape +12%. Dar mai presus de toate cerând încă un ajutor de la mama Franța: SNCF, de fapt, a amenințat deja statul că va închide unele rute (inclusiv Paris-Arras și Lille-Strasbourg, destul de tulburătoare și frecvente), lăsând astfel problema administratiei publice care va trebui sa justifice deservirea grava a cetatenilor.
