Euroobligațiuni da, sau euroobligațiuni nu? Problema este foarte actuală: multe țări, Franța și Italia în frunte, fac forță pentru ele, în timp ce Germania nu a făcut niciodată un secret că nu le plac. Și vine și în salvarea cancelarului Angela Merkel președintele băncii centrale germane, Jens Weidmann, de asemenea, membru director al consiliului de administrație al BCE.
„A gândi că euroobligațiunile vor rezolva criza este o iluzie”, a spus Weidmann, în vârstă de 44 de ani, într-un interviu pentru ziarul francez. Le Monde. „Creșterea – a continuat șeful instituției monetare Berlini – este întotdeauna un lucru bun, dar a fi pro-creștere este ca și cum ai fi pro-pace mondială: este evident că suntem cu toții de acord, întrebarea este cum să ajungem acolo”.
În ceea ce privește obligațiunile europene pentru finanțarea infrastructurii, Weidmann reducea: „Comunitarizarea datoriilor publice nu este instrumentul potrivit pentru a rezolva problema creșterii: ar pune probleme atât juridice, cât și economice. Creșterea trece înainte de toate prin reforme structurale”, a reiterat membrul BCE, adăugând, de asemenea, pe un ton polemic: „Această dezbatere este iritante, în fiecare lună iese la iveală vreo idee ingenioasă pentru a învinge criza, pentru ca apoi să dispară și să cedeze loc alteia. Obligațiunile de proiect sunt la moda acum, dar suntem atât de siguri că lipsa infrastructurii este cea care împiedică dezvoltarea în țările din zona euro?”.
„În orice caz – relatează din nou Le Monde – Euroobligațiunile au nevoie de un proces lung, ceea ce presupune printre altele, ceva pe care mulți uită sau subestimează, modificarea constituțiilor statelor și, de asemenea, o revizuire a tratatelor europene. Toate acestea sunt deci posibile doar cu condiția unei Europe mai federale, dar acest tip de dezbatere nici măcar nu este luat în considerare, nici măcar de țări, precum Franța, care continuă să ceară europenizarea obligațiunilor. Aici se vorbește despre transferul unei părți din suveranitate către UE, dar la Paris nu văd nicio urmă de dezbatere publică reală, nici de vreun sprijin din partea populației în acest sens”.
Principala problemă indicată de Weidmann este, așadar, absența unei veritabile întoarceri federaliste. În timp ce se află în Grecia: „Crizele țărilor periferice nu au legături directe cu soarta monedei euro, chiar dacă evidențiază problemele sale structurale. Se vorbește mult despre devalorizare, dar ar avea doar efecte efemere: am văzut-o și în trecut, devalorizarea unei monede nu vindecă definitiv răul unei economii”. Și despre viitorul Atenei în zona euro? Există deja consecințe pentru o posibilă ieșire a Greciei din moneda unică? „Totul depinde de ei. Cât despre a doua întrebare, nu voi răspunde.”
