Au numit Ceresole Reale pentru că aici sus, printre vârfurile Gran Paradiso, între Piemont și Val d'Aosta, regele Vittorio Emanuele al II-lea a venit să vâneze capre. Ieri, pe curbele care duc la cei 2247 de metri ai lacului Serrù, deasupra satului alpin, Giro a trăit în sfârșit o zi grozavă de ciclism, cu Ilnur Zakarin ca protagonist, care în vârful rezervației de vânătoare Savoia și-a găsit aripile de vultur cu o determinare și o forță pe care părea să le fi pierdut încă din ziua înfricoșătoarei zborului pe Colle dell'Agnello în Giro 2016. Ceresole, în loc de rege, și-a găsit un țar care în acest Giro vrea să joace un rol principal după un început în clarobscur. Cu triumful de ieri – mai mult decât meritat intrând în fuga zilei care s-a format imediat după plecarea de la Pinerolo – Zakarin urcă pe locul trei în clasamentul general la 2'25” din tricoul roz mereu pe umerii lui Jan Polanc, la doar 31” de Roglic, depășindu-l pe Nibali cu 1’13”. În buletinul etapei, rusul de la Kausha merită cu siguranță un 10 cu onoruri.
Un vot apropiat de cel al lui Zakarin îl merită și pe Mikel Landa, care în partea cea mai grea a ascensiunii finale, a lăsat în vâltoare compania lui Roglic și Nibali: a fost începutul unui spectacol personal, un alpinist ca puțini alții acolo, nu s-a defectat nici măcar pe pante cu două cifre. O acțiune care i-a permis progresiv liderului Movistar – ale cărui puncte de referință erau Amador și Carretero trimiși înainte în evadarea de dimineață – să ajungă și să-i depășească pe aproape toți fugarii – inclusiv pe Mollema și Carapaz – plasându-se pe locul trei la 1’20” de Zakarin. . Tot pentru Landa, care începuse deja alaltăieri operația de recuperare la Cuneo-Pinerolo, un mare salt înainte în clasament. Acum este al optulea la 2'12” de la Roglic și 59” de la Nibali.
Giro, care părea închis într-o provocare în ambele sensuri, înfruntând primul munte adevărat, a remanierat cărțile punându-l în joc pe olandezul Bauke Mollema, precum și pe rusul și bascul, al patrulea la general, care au renunțat. în finală a câștigat totuși mai bine de un minut pe Roglic și Nibali. Privind ordinea de sosire, se înțelege amploarea modului în care Giro a explodat pe pârtiile care urcă până la Ceresole. Practic a fost un „pâlpâit” de călăreți împrăștiați pe curbele grele în ac de păr, fiecare singur cu el însuși și cu forțele rămase, de parcă etapa s-ar fi transformat într-o probă nesfârșită cu cronometru. Un spectacol de neuitat în cadrul sever al Alpilor Cottieni: singurul cuplu care a continuat pedalând pe picior de egalitate, unul având grijă de celălalt, au fost ei, cei doi maeștri recunoscuți ai Giroi de până acum: Nibali și Roglic. Rechinul a încercat, dar fostul săritor cu schiurile era deja lângă el după o sută de metri, apoi slovenul a fost cel care a pus în scenă un fel de smoothie Froome și italianul a fost gata să-l ia din nou în cel mai scurt timp. Împreună, unul lângă altul, până la linia de sosire, ca neinteresați de ceea ce făceau ceilalți. În final un meci absolut egal cu cele două nume mari trecând linia de sosire, Roglic al șaptelea și Nibali al optulea, cu același timp la 2’57” de la Zakarin.
Ziua relansării lui Zakarin și Landa și armistițiul armat dintre Roglic și Nibali a marcat capitularea definitivă a lui Simon Yates. Britanicul a pierdut imediat roțile celor mai buni, ajungând la linia de sosire cu 5 minute întârziere de Zakarin, precedat tot de Jan Polanc – al 15-lea la 4’39” – tot în tricoul roz chiar dacă cu un avantaj aproape la jumătate față de Roglic. S-a deschis un abis în clasamentul său, locul 17 la 8'14” de la tricoul roz al Sloveniei, cu un decalaj care a crescut la aproape 6 minute față de Roglic. Pentru britanic, care venise la Giro cu intenția de a finaliza munca depusă anul trecut când a pierdut-o după ce l-a dominat în primele două săptămâni, etapa de la Ceresole a fost o lovitură groaznică la moral. Mikel Nieve, care se alăturase evadării lui Zakarin și însoțitorilor săi pentru a fi un util punct de sprijin în vederea unui atac al căpitanului său, l-a așteptat îndelung și în zadar.
Până la urmă, când planul lui Mitchelson-Scott a eșuat, s-a consolat încercând să câștige etapa. Nu a reușit, dar a terminat pe locul doi la 35” de Zakarin. Un alt învins – dar mai ales din ghinion – a fost Miguel Angel Lopez, care s-a numărat printre marii favoriți la victorie în vârful Lago Serrù. La mijlocul urcușului, columbianul, când era împreună cu Nibali și Roglic, a făcut o săritură nefericită în lanț. După ce a pus piciorul pe pământ, a trebuit să aștepte destul de mult schimbarea bicicletei. A revenit bine hotărât în goana care părea să reușească dar în momentul decisiv i-a lipsit puterea terminând pe locul 11 la 4'19” de la Zakarin și pierzând încă 1'22' de la Roglic și Nibali. Clasamentul i s-a complicat din nou: al zecelea la 7'48” de Polanc. Dar mai sunt mulți munți de urcat. Deja astăzi este o etapă scurtă dar plină de urcări cu temutul San Carlo înainte de scufundarea pe Courmayeur. Lopez, deși dezamăgit de sosirea de ieri, promite noi bătălii. Nu chiar Simon Yates, care practic a „demisionat” de la Giro în aceeași zi în care premierul său, Teresa May, ea a demisionat sub îndrumarea guvernului britanic.
