Sunt așteptați 700 de vizitatori într-o regiune care nu depășește 600 de locuitori. Capitala Culturală Europeană Matera a revoluționat viața orașului Sassi. „Până acum câțiva ani nu eram nici măcar Italia, astăzi suntem Europa”comentează Simona, bucătar într-o tavernă din Sasso Barisano. „Este o mare oportunitate pentru noi, din Matera, care vom vedea sosind artiști din întreaga lume, dar și o mare provocare pentru că trebuie să împiedicăm turismul de masă să aplatizeze oferta.”
După deschiderea oficială a Anului European al Culturii pe 19 și 20 ianuarie, cu discursul Președintelui Republicii, Sergio Mattarella, participarea Președintelui Consiliului, Antonio Conte, în direct Rai cu Gigi Proietti, Skin și Stefano Bollani. Toate reflectoarele sunt pe Città dei Sassi e până pe 17 martie 2019, la Muzeul Palazzo Lanfranchi din Matera, se va putea explora Expoziție Foto Mater(i)a P(i)etra. O călătorie de 80 de imagini între orașele gemene din patrimoniul Unesco. PRIMUL Art l-a cunoscut pe autor, Carlos Solito scriitor, fotograf, jurnalist și regizor.
Cum a apărut ideea Materiei Pietra?
„Am cunoscut-o pe Petra datorită unui trecut de colaborare cu Ministerul Turismului iordanian; I-am explorat cărările pentru a povesti cele mai frumoase locuri și a face publicitate imaginii turistice. Descoperind Petra, văzând asemănările și diferențele pe care le împărtășește cu Matera, mi-am dezvoltat ideea de a le pune în comun. Am avut acest proiect în minte de multă vreme. Am vorbit despre asta cu Paolo Verri, [ed. Președintele Fundației Matera 2019], care a îmbrățișat imediat ideea. Mater(i)a P(i)etra înseamnă cultură și deschidere, împărtășire între două antipode: Orientul Apropiat și noi occidentalii, dialog și specularitatea celor două orașe cioplite în stâncă».
Expoziția este foarte deosebită deoarece fotografiile sunt expuse în perechi, una a Materei și una a Petrei, de parcă ar fi o singură fotografie datorită jocului de lumini și geometrie, complementarității și reflexiilor. Cât de asemănătoare sunt cele două orașe și cât de diferite sunt ele?
Așa e: parcă cele două fotografii ar fi una. Cinema e treaba mea, m-am încercat la scurtmetraje și clipuri video, iar această expoziție s-a născut dintr-un scenariu. Amprenta cinematografică este puternică: a fost o muncă minuțioasă de direcție a fotografiei care a permis geometriilor și luminilor să găsească combinația perfectă pentru a le face complementare. De fapt, proiectul are și al său Videoclip de coastă astăzi pe Youtube. A fost nevoie de o muncă lentă, care a necesitat fotografierea multă și așteptarea, chiar și ore întregi, a luminii perfecte».
O lucrare de răbdare atunci?
„Munca foarte răbdătoare. În total, 50 de zile pe teren. Am ales să călătorim încet cu rulote de beduini pe cămile sau catâri: ore și ore de mers chiar și pentru o singură fotografie. Cu o trupă loială, printre care și fiul meu Christopher, care mă urmărește mereu în aventurile mele, am făcut o călătorie extraordinară și excepțională pentru a experimenta din prima mână frumusețea ospitalității și sacralitatea oaspetelui”.
Emoția pe care o transmite expoziția este un sentiment de universalitate. Parcă ai fi vrut să ne spui că „toți facem parte din aceeași lume, din același univers, din materie și piatră”. Cât de mult se reflectă Matera în acest mesaj?
„Petra și Matera sunt două orașe din patrimoniul mondial, gemene Unesco, surori ale pietrei, nisipului și tăcerii. Siq-ul și Gravina sunt două lucrări de piatră făurite de cel mai sublim sculptor din lume: apa. Chiar înainte ca omul să le modeleze cu mâinile, apa a țesut această pânză mare stâncoasă pe care erau pictate două tablouri tridimensionale, pline de gol, care amintesc de picturile lui Escher. Petra și Matera spun universalitatea existenței, a așezării și a civilizației. Petra și Matera sunt, de asemenea, simboluri ale două culturi care se împart astăzi: Estul și Vestul, creștinii și musulmanii. Totuși, acești doi antipozi se oglindesc și ne spun: noi suntem una, suntem același lucru, materie și piatră».
Matera și Petra două pietre de temelie ale arhaicului și ale geologiei.
„Da, dar extraordinarul este că trecutul este un viitor extraordinar, care generează economie și frumusețe. Matera și Petra ne oferă o nouă idee a viitorului, opusă a ceea ce identificăm cu viteza, înălțimea și zgârie-norii de sticlă. Conceptul de viitor poate fi legat de un concept geologic și lent care ne permite să ne reapropiem vremurile. Mi-aș dori ca politica să învețe această lecție din aceste două orașe: că nu suntem pentru totdeauna, că scopul nostru este să lăsăm o urmă, chiar și un grăunte de nisip pentru a putea fi preluat și continuat de cei care vin după noi. Trebuie să învățăm să ne sculptăm viitorul pentru ca copiii noștri să poată garanta în continuare frumusețea”.
Dar atunci, Matera Capitală Culturală Europeană este o bulă destinată să se dezumfle sau o trambulină pentru relansarea orașului?
„Cred că Matera va deveni un studiu de caz și un simbol al răscumpărării pentru toate acele locuri stâncoase și rurale care au rămas marginale pe scena mondială. Matera oferă lumii o mare lecție de smerenie: până acum câțiva ani era o rușine națională, era groază, pentru că oamenii au fost nevoiți să-și părăsească casele nelocuite. Dar încet, blând și umil, orașul și-a refăcut identitatea: a devenit un platou de la Hollywood, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO (1993) și Capitală Culturală Europeană. MATERA este capitala mondială a rezistenței. Pentru că suferința a fost transformată în frumusețe și răscumpărare socială. Nu cred că va fi un balon de săpun, ci un caz de emulat».
Carlos, ai publicat recent o carte, „The Ballad of the Stones” (Sperling & Kupfer), în care spui povestea unui poet care ani de zile a rămas ascuns sub masca unui manager de carieră cu scopul de a-și crește salariul Anul după an. Dar poetul din interiorul lui prevalează și decide să se întoarcă la descoperirea pe sine și a originilor sale, lăsând poezii împrăștiate prin oraș pentru ca oricine să poată fi umplut de frumusețe. Cetăţenilor li se oferă poezie cu un gest amabil şi anonim: cât de important este elementul dar în artă?
«Cartea marchează dragostea mea pentru oraș și sărbătorește o întoarcere, un nostos către reînsușirea lenții, cea mai mare bogăție la care poate aspira omul. Balada pietrelor povestește despre Ettore, un manager consacrat, care întâlnește oroarea lumii scăpând dintr-un atac terorist. În piept i se deschide o tăietură: drumul pe care îl urmase este un drum închis și trebuie să se întoarcă înapoi, la răscrucea de plecare care este Matera, locul în care a copilărit. În această călătorie de întoarcere, Ettore redescoperă darul tăcerii moștenit de la bunicul său, un păstor transhumant al Murgiei, care sărbătorește existența cu priviri, tăcere, fluiere, plimbări lungi, parfumuri de ierburi. Ettore scrie poezii și face praf de pe un Olivetti bătrân, scrisoarea 32, pe care bunicul său, tăcut, dar atent, i-o dăduse conștient de înclinația nepotului său. Bunicul meu chiar mi-a dat o scrisoare 32. Mi-a făcut acest cadou imens care pentru el a fost ca și cum mi-ar fi dat un Ferrari.
Ettore se întoarce așadar la Matera și compune o antologie de poezii pe care le răspândește în folosul trecătorilor. Poezii care sunt o odă la locurile povestite în operele lui Carlo Levi, un imens martor al timpului său cu scrisul și pictura, gândirea și arta sa. Poezii care ne ajută să ne redescoperim originile, să sărbătorim ritul întoarcerii și să recâștigăm în stăpânirea metabolismului nostru existențial lent și tăcut.
Sper că vom învăța să ascultăm tăcerea pentru că de prea mult timp ne-am amăgit că viitorul trebuie să fie ceva extraordinar atunci când se înclină în fața măreției trecutului și se învață de la generațiile mai vechi.
Nu suntem pentru totdeauna. Și trebuie să alegem cum să profităm de timpul pe care îl avem la dispoziție. Este un pic ca și cum ai alege cum să te îmbăți, fie cu un cocktail chimic și fluorescent, fie cu un vin dulce sănătos din propriul pământ. Fiecare are alegerea lui.”
