În aprilie, exporturile italiene au înregistrat prima scădere anuală (-1,7%) din ianuarie 2010. Încetinirea a afectat în principal vânzările către țările din zona euro, care reprezintă singure 42,5% din exporturile italiene. Printre principalii clienți ai exporturilor italiene în ultimii douăzeci de ani să aibă greutate pierduta a fost mai ales Germania: în 1991, vânzările de mărfuri din Bel Paese din Germania acopereau aproximativ 21% din totalul exporturilor, în timp ce astăzi nu depășesc cu mult 13%.
Pentru țările din afara UE 27, datele disponibile ne permit să ajungem la luna mai, lună în care s-a înregistrat o creștere de 14,1% de la an la an. Cu toate acestea, această valoare ascunde o scădere substanțială a vânzărilor către China (-11,8% între ianuarie și mai). Vânzările către gigantul asiatic au scăzut continuu timp de cinci luni anual. În virtutea acestei tendințe, ponderea chineză a exporturilor italiene în primele patru luni ale anului a scăzut la 2,3% de la 2,5% în anul precedent. Pentru India, declinul din luna mai este al șaptelea consecutiv de la an la an.
La distribuția companiilor exportatoare italiene continuă să rămână foarte părtinitoare față de dimensiunile mici: majoritatea (61,8% din total, egal cu 126.968 de unitati) genereaza nu mai mult de 75 de euro cifra de afaceri pe pietele internationale. Sunt doar 50 de companii care vând produse în valoare de peste 1.038 de milioane de euro în străinătate (0,5% din total), dar ele reprezintă peste 50% din valoarea exportată de țară.
Între țări individuale este Germania, principalul pol de atracție: sunt de fapt 68.648 de firme care comercializeaza marfa in tara, pentru o valoare medie care se confirma ca fiind cea mai mare: 715 mii euro per operator. Franța este pe locul doi (67.047 companii), urmat de Elveția și Spania. În ceea ce privește cuantumul valorii medii exportate, Franța apare din nou în spatele Germaniei, urmată de Statele Unite și Regatul Unit, dar valori substanțiale se observă și pe unele piețe emergente, inclusiv Turcia (543 mii euro în medie) și Rusia (440 mii euro). În majoritatea cazurilor însă, gradul de dispersie este foarte mare, iar valorile medii nu sunt reprezentative pentru cifra de afaceri reală a companiilor implicate. Acest fenomen este mai frecvent în special în Franța, Elveția, Statele Unite și Turcia.
Atasamente: Focus nr. 27 – 6 iulie 2012.pdf
