După „Paris 1900, spectacolul orașului”, cel Petit Palais prezintă „Parisul Romantic” și urmărește astfel evocarea marilor perioade fondatoare ale identității Parisului.
Peste 600 de lucrări-picturi, sculpturi, costume, obiecte de artă și mobilier cufundă vizitatorul în barbotarea artistică, culturală și politică din acea vreme. Datorită formulei imersive, itinerariul expozițional ne invită să ne plimbăm prin capitală pentru a descoperi cartierele emblematice ale perioadei: Tutsi Leries, Palais Royal, Noua Atena, Catedrala Notre-Dame de Paris de Victor Hugo, sau Grands Boulevards des Theatres.
Itinerarul expozițional începe în zorii zilei în holurile Palais des Tuileries, reședința regală și sediul puterii politice. Datorită unor împrumuturi excepționale, în special de la Musée des Arts Décoratifs, sunt evocate unele interioare și personalități care au influențat moda, precum ducesa de Berry sau arte practicate precum Marie d'Orléans, a cărei opera sculpturală este remarcabilă.
Continuăm cu o plimbare până la Palais Royal. O macheta spectaculoasa a muzeului Carnavalet si o reconstituire scenografica fac posibila reinviarea animatiei specifice acestui templu al comertului si placerilor. O serie de obiecte de lux, bronzuri mici și accesorii de modă amintesc de rafinamentul artelor și meșteșugurilor din această epocă. O selecție de costume, împrumutate de Palais Galliera, ilustrează și parizienii „șic” și dandii care fac din Paris capitala modei. Vizitatorul descoperă apoi o notă cheie a lucrărilor, care recreează Salonul așa cum a fost prezentat la Luvru. Picturile și sculpturile se potrivesc între ele și sunt prezentați unul lângă altul reprezentanți ai diferitelor tendințe artistice. Îi găsim astfel pe Chassériau, Delacroix, Girodet, Ingres sau Vernet și Delaroche, alături de Bosio, David d'Angers, Pradier sau Préault pentru sculptură.
Itinerarul continuă cu o sală dedicată gustului pentru Evul Mediu pe care o redescoperim după Revoluție. Ea inspiră pictorii „trubaduri” înaintea entuziasmului pentru artiştii romantici. Succesul celebrului roman al lui Victor Hugo, Notre-Dame de Paris (1831), a reînviat pasiunea populară pentru „evul întunecat” și moștenirea vechiului Paris pitoresc.
Expoziția ne reamintește așadar că această efervescență culturală este umbrită de instabilitatea politică. În iulie 1830, regele Carol al X-lea a fost răsturnat. În locul lui, Louis-Philippe este adus la putere, dar în curând devine nepopular. Revoltele sunt numeroase, dovadă fiind celebra litografia de Honoré Daumier, Masacrul străzii Transnonain (1834). O serie de caricaturi politice de Daumier, Granville, Traviès și Roubaud reproduc dezbaterile și luptele politice ale perioadei, în timp ce o selecție de picturi și sculpturi amintesc de luptele purtate pe străzile Parisului în iulie 1830.
Tema revoluționară este abordată și prin două lucrări emblematice create în același an: Hernani de Victor Hugo și fantastica Simfonie de Hector Berlioz.
Perioada vede și mitul artistului boem, în căutare de inspirație și recunoaștere, neînțeles de publicul burghez și sortit mizeriei. Picturile și gravurile amintesc de viața acestor artiști dar și de distracții populare precum baluri și petreceri costumate care au loc în această perioadă.
Vizitatorul continuă apoi să descopere Noua Atena, un cartier de lângă gara Saint Lazare, care găzduiește numeroase ateliere de artiști: cel al lui Ary Scheffer, acum muzeu al vieții romanice, Géricault și chiar pentru o vreme, cel al lui Delacroix dar și casele lui George Sand, Chopin...
Apoi ajungi pe Grands Boulevards, un loc preferat pentru plimbare și distracție parizienilor, unde se află Opera Italiană și cele mai cunoscute teatre. Găsim figurile marilor „vedete” precum actrița Marie Dorval, actorul Melingue, dansatoarele Fanny Essler și Marie Taglioni prin portrete, suveniruri și proiecte de decoruri și costume.
Călătoria se încheie cu revoluția din 1848 și dezamăgirea generației romantice cu prezentarea manuscrisului original al cărții L'Education sentimentale de Gustave Flaubert.
Imagine de copertă: Eugène Lami, Scène de Carnaval, place de la Concorde, 1834. Ulei pe toile. Musée Carnavalet – Histoire de Paris Credit : © Musée Carnavalet / Roger-Viollet
