Spre deosebire de alegerile franceze, olandeze și, prospectiv, italiene, alegerile germane – care vor avea loc pe 24 septembrie – par mai previzibile și mai puțin insidioase pentru euro și UE. Rezultatul pare aproape evident: Angela Merkel are șanse excelente de a fi confirmată. În realitate, ceea ce nu este deloc clar este ce coaliție o va sprijini și care vor fi consecințele pentru politica fiscală germană, relația cu Europa și politicile economice ale acesteia din urmă.
Într-adevăr, în comparație cu rezultatele ultimelor alegeri, sondajele indică o deplasare marcată spre dreapta. Un partid extrem ca AfD (Alternativa pentru Germania) înregistrează o creștere de cinci puncte procentuale în sondaje de la ultimele alegeri și probabil va putea intra în Bundestag. Partidul conservator al FDP este de asemenea în creștere cu aproximativ trei puncte procentuale față de 2013 și a ajuns la peste 8%. În schimb, partidele moderate de stânga și centru (CDU, CSU, SPD și Verzii) par să fi pierdut teren.
Nu trebuie să uităm că peste 40% dintre cei cu drept de vot sunt încă printre indeciși. Mai mult, publicarea diferitelor programe electorale nu pare să fi avut încă un impact asupra sondajelor. Pentru a ajuta la clarificarea ideilor alegătorilor, așa cum sa întâmplat deja în 2013, guvernul a lansat un site web interesant care arată alegătorilor ce partid propune pozițiile și ideile cele mai apropiate de ale lor („Wahl-O-Mat”). În 2013, peste 13 milioane de alegători au folosit acest instrument.
Începând de astăzi, o coaliție de centru-stânga (CDU/CSU/Verzi) ar obține doar 47% din voturi. Pentru a ajunge la o majoritate, ar putea fi necesar să includă și FDP, împingând noul executiv puternic spre dreapta. Ar fi o majoritate articulată: diferențele dintre Verzi și FDP sunt considerabile, iar negocierile dintre cei doi ar fi complexe. Cu toate acestea, dacă acesta ar fi noua configurație, ar trebui să ne așteptăm la o atitudine mai intransigentă față de politicile economice europene.
Confirmarea actualei coaliții dintre CDU/CSU și SPD condus de Martin Schulz ar duce la un cadru mai testat și mai favorabil pentru UE. Spre deosebire de actuala legislatură, însă, guvernul s-ar trezi cu o majoritate mai restrânsă. SPD s-ar afla într-o poziție deosebit de delicată, deoarece repropunându-se ca partener minoritar într-o coaliție guvernamentală ar risca să-și piardă sprijinul. Omologul SPD ar putea fi numirea ministrului de Finanțe, cel mai puternic după cancelar, și confirmarea lui Sigmar Gabriel în funcția de ministru de externe.
Pe termen scurt, factorul dominant pentru piețe – și în special pentru obligațiunile de stat – va rămâne BCE și politica sa monetară. Pe termen mediu, însă, impactul alegerilor germane asupra piețelor ar putea fi semnificativ. Dacă este adevărat că alegerile din Germania nu implică riscuri pentru stabilitatea monedei euro, o coaliție care vede FDP-ul în rândurile sale ar urmări o mai mare rigoare, rezultând emisiuni mai scăzute de Bund-uri și o lărgire a răspândirii valorilor mobiliare periferice. În plus, Comisia Europeană însăși ar putea fi nevoită să adopte politici mai restrictive față de Grecia și alte țări din sudul Europei, inclusiv Italia. Privind în perspectivă, ar fi influențată și atitudinea BCE, cu consecințe care ar putea afecta și nivelul cursului de schimb euro.
* Autorul este Chief Investment Officer al Ubs WM Italia
