Cel mai deschis și cel mai rapid de complimentat realegerea lui Emmanuel Macron la președinția Franței a fost premierul nostru, Mario Draghi: „Vești minunate pentru toată Europa”, a scris el pe Twitter câștigătorului alegerilor prezidențiale din Franța.
Alegerile franceze: de ce aplaudă Draghi
De ce este Draghi atât de fericit de succesul lui Macron? Pentru că știe foarte bine că președintele francez este un bastion și în același timp un motor al apărării și al relansării Europei, exact opusul a ceea ce ar fi făcut Marine Le Pen la Elysée care, dincolo de cosmeticele politice de ultimă oră, ar fi dus probabil la Frexit și la criza definitivă a Europei și a NATO. Să nu uităm că sprijinul lui Macron pentru Italia a fost decisiv pentru lansarea Next Generation Eu care va aduce, dacă nu marchem autogoluri senzaționale, frumusețea de 200 de miliarde pentru redresarea și redresarea economiei țării noastre. Și să nu uităm nici că Macron este hotărâtor în a împinge Europa să încheie un acord de pace între Rusia și Ucraina, neavând coada de paie a lui Le Pen care și-a avut campania electorală finanțată de o bancă rusă controlată de Putin.
Europenismul lui Macron și reformismul care îi place centru-stânga
Dar, pe lângă Draghi, secretarul Partidului Democrat a sosit imediat să-l felicite pe Macron, Enrico Letta, și liderul Italia Viva, Matteo Renzi. Letta l-a întâlnit pe Macron când se afla la Paris, la conducerea Sciences Po și a alergat în sprijinul său în mijlocul campaniei electorale, punând-o pe Le Pen greșit în legătură cu relațiile ei cu Putin și cu Rusia. Letta apreciază pasiunea pro-europeană și impulsul reformei lui Macron. Dar cel mai fericit dintre toate este cu siguranță Matteo Renzi care a început să se întâlnească cu Macron când era la Palazzo Chigi și cu care împarte totul, începând cu dorința de a perturba forțele politice tradiționale și de a lansa o mare mișcare pro-europeană, antipopulistă și reformatoare. Nu este o coincidență că En Marche, partidul lui Macron, și Italia Viva, formația lui Renzi, fac parte din același grup din Parlamentul European.
Alegeri Franța: ambiguitatea lui Conte și frustrarea lui Salvini
Pe de altă parte, liderul celor Cinci Stele este rece, Giuseppe Conte care, după ce a jonglat în mod ambiguu între Macron și Le Pen în campania electorală (chiar și Lili Gruber, care odată i-a îndrăgostit de el, i-a reproșat), făcându-l foarte supărat pe Enrico Letta, a încercat să scape cu una dintre obișnuitele capturări când trebuia să ia act de victoria lui Macron: „Felicitări și muncă bună. Important este că dreapta xenofobă nu a câștigat”. Însă, după neclaritățile deja relevate cu ocazia alegerii Președintelui nostru al Republicii, când acesta a făcut din nou echipă cu Liga Nordului Salvini, timida lui corectare de linie în afara timpului nu-l reabilitează în ochii acelei părți a Partidul Democrat care nutrește îndoieli serioase cu privire la fiabilitatea sa.
În schimb, este evidentă nedumerirea lui Salvini, care a pariat mereu pe Le Pen („Result never seen, carry on together”) care nu i-a adus niciodată noroc până acum. Linia Forza Italia (ok Macron) și Meloni este mai demnă, care, deși simpatizează cu dreapta franceză, au avut grijă să nu se sacrifice pentru Le Pen.
Alegerile franceze: efectele asupra politicii italiene
Dar întrebarea pe care și-o pun toată lumea acum este: va avea valul lung francez vreun efect asupra politicii italiene? În dreapta, ar fi logic să ne așteptăm la o separare a destinelor cel puțin între Lega și Forza Italia dar – dacă legea electorală nu se schimbă – este puțin probabil să se întâmple. Și va decide Pd-ul din stânga să renunțe la aripa pentastellata a lui Conte și să se apropie de Renzi și Calenda? Ar fi logic, dar și aici Rosatellum face forță pentru un „front larg”, cu excepția unor întorsături în reforma electorală, care deocamdată rămân foarte dificile.
